PASTRAMĂ, (2) pastrame, s. f. 1. Preparat alimentar din carne (de oaie, de porc etc.) conservată prin sărare, afumare, uscare și condimentare. ◊ Expr. (Fam.) A ține (pe cineva) la pastramă = a ține (pe cineva) închis un timp îndelungat. A face (pe cineva) pastramă = a bate foarte tare (pe cineva). A se face pastramă = a slăbi foarte tare. A pune la pastramă = a ucide; a distruge. 2. (La pl.) Diferite sortimente din carnea definită mai sus. [Pl. și: (2) păstrămuri. – Var.: (înv. și reg.) păstramă s. f.] – Din ngr. pastramas, tc. pastirma.

pastramă sf [At: MAN. GÖTT. 11 / V: (îrg) păs~, (înv) ~ma, păstrăma / Pl: ~me, păstrămuri, (îvr) ~muri / E: ngr παστραμᾶς, tc pastirma] 1 Preparat din carne, mai ales de oaie sau de capră, din anumite regiuni musculare, conservat prin sărare sau prin băițuire și supus afumării sau uscării. 2 (Fam; îe) A face (pe cineva) ~ A bate foarte tare. 3 (Reg; îe) A ține (pe cineva) la ~ A ține pe cineva închis. 4 (Îe) A se face (sau a fi) ~ A slăbi foarte tare. 5-6 (Lpl) Sortimente sau bucăți din pastramă (1) preparate după diferite rețete.

PASTRAMĂ, păstrămuri, s. f. Carne (de oaie, de capră, de porc, de gâscă etc.) sărată, afumată, uscată și (puternic) condimentată, care servește ca aliment. ◊ Expr. (Fam.) A ține (pe cineva) la pastramă = a ține (pe cineva) închis un timp îndelungat. A face (pe cineva) pastramă = a bate foarte tare (pe cineva). A se face pastramă = a slăbi foarte tare. A pune la pastramă = a ucide; a distruge. ♦ (La pl.) Diferite sortimente din carnea definită mai sus. [Var.: (înv. și reg.) păstramă s. f.] – Din ngr. pastramás, tc. pastırma.

PASTRAMĂ, (2) păstrămuri, s. f. 1. Carne (mai ales de oaie sau de vită) sărată, condimentată și uscată la fum, la soare sau în cuptor. Un berbec întreg, făcut pastramă, a început să sfîrîie pe jăratic. GALACTION, O. I 267. Tăie felii subțiri de pastramă usturoiată. C. PETRESCU, Î. II 135. Negoiță a dat țoiul repede pe gît; a-mbucat o fărîmă de pastramă. CARAGIALE, O. III 44. ◊ Expr. (Familiar, rar) A ține la pastramă (pe cineva) = a ține pe cineva închis undeva (un timp îndelungat). Am să te țin la pastramă hăt și bine. De acum în turbincă au să-ți putrezească ciolanele. CREANGĂ, P. 318. A face pastramă (pe cineva) = a bate rău, a snopi în bătăi. Am să te fac pastramă!... Am să te ard de viu! MACEDONSKI, O. II 67. A se face pastramă = a slăbi rău de tot. (Familiar) A pune la pastramă = a ucide. (Atestat în forma păstramă) Dacă mă vede că-s o văduvă sărmană... mai trebuie să-și bată joc de casa mea? și pe voi să vă puie la păstramă? CREANGĂ, P. 28. 2. (La pl.) Diferite feluri de pastramă. De-i nevoie în casă de dulceți, de pînză, de păstrămuri, de orice în sfîrșit... Marghiolița poartă de grijă de toate. ALECSANDRI, T. I 45. – Variantă: păstramă s. f.

PASTRAMĂ păstrămuri f. 1) Produs alimentar preparat din carne bine condimentată și afumată sau uscată la soare. 2) Varietate de astfel de produs alimentar. ◊ A se face ~ a slăbi foarte tare. A ține pe cineva la ~ a ține pe cineva închis timp îndelungat. /<ngr. pastramás, turc. pastirma

PASTRAMĂ s. f. (ȚR) Bujeniță. Sušanica. Pastrama. LEX. 254^r. Etimologie: ngr. patrámas, tc. pastirma.

pastramă f. 1. carne sărată și afumată: cu câteva bucăți de pastramă ținea băcănie GHICA; 2. fig. a pune la pastramă, a jupui de viu, a snopi în bătăi: mai trebuie să-și bată joc de casa mea și pe voi să vă puie la pastramă? CR. [Vechiu-rom. pastramà = turc. PASTYRMA].

pastrámă f., pl. e, păstrămĭ și n. păstrămurĭ (vrom. pastramá și păstrămá, d. turc. pastyrma și basdyrma, care vine d. ngr. și vgr. pastós, presărat, sărat. D. turc. vine ngr. pastramás, pastrumás și pasturmás, sîrb. pastrma, bg. pastŭrma. Cp. cu cataramă). Carne tăĭată în feliĭ supțirĭ, sărată, tescuită și uscată la umbră și vînt și care se mănîncă așa orĭ friptă. Fig. A pune pe cineva la pastramă, a-l chinui răŭ. V. bujăniță.

pastrama sf vz pastramă

păstramă sf vz pastramă

păstrăma sf vz pastramă

păstrámă, V. pastramă.

pastramă s. f., g.-d. art. pastramei; pl. (bucăți) pastrame / (sorturi) păstrămuri

pastramă s. f., g.-d. art. pastramei; (sorturi) pl. pastrame / păstrămuri

pastramă s. f., g.-d. art. pastramei; (sorturi) pl. păstrămuri

pastramă, gen. pastramei

pastramă, -me.

pastramă (păstrămuri), s. f. – Carne conservată prin sărare și uscare. – Mr. păstrămă. Tc. pastirma (Roesler 601; Șeineanu, II, 285; Meyer, Alb. St., IV, 94; Ronzevalle 45), din ngr. παστώνω „a săra” (› mr. păstosescu, păstosire „a săra”), παστός „presărat”; cf. ngr. πασταμρᾶς, παστουρμᾶς, alb. pastërmà, bg. pastrăma, sb. pastrma. – Der. pastramagiu, s. m. (vînzător de pastramă; derbedeu).

a face (pe cineva) pastramă expr. a bate foarte rău (pe cineva).

a pune la pastramă expr. a ucide; a distruge.

a ține (pe cineva) la pastramă expr. a ține (pe cineva) închis multă vreme.