pastișa vt(a) [At: IBRĂILEANU, S. L. 69 / Pzi: ~șez / E: fr pasticher] (C. i. stiluri, maniere ale unor scriitori, ale unor pictori, muzicieni etc.) 1 A imita. 2 A copia.

PASTIȘA, pastișez, vb. I. Tranz. A face o pastișă.

PASTIȘA vb. I. tr. A face o pastișă. [P.i. 3,6 -șează, 4 -șăm, ger. -șînd. / < fr. pasticher].

PASTIȘA vb. tr. a face o pastișă. (< fr. pasticher)

A PASTIȘA ~ez tranz. (opere artistice celebre, scriitori sau artiști renumiți) A imita în mod servil. /<fr. pasticher

pastiș sn vz pastișă

pastișă sf [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~iș sn / Pl: ~șe / E: fr pastiche] Lucrare literară, muzicală sau plastică, lipsită de originalitate și de valoare, în care autorul preia temele sau motivele și mijloacele de expresie ale unei personalități artistice Si: copie, imitație.

PASTIȘ s. n. v. pastișă.

PASTIȘĂ, pastișe, s. f. Lucrare literară sau artistică lipsită de originalitate, în care se imită genul sau felul de lucru al unui scriitor sau artist renumit. Variantă: pastiș, pastișe, s. n.

PASTIȘĂ s.f. Lucrare de artă care imită stilul, maniera unui scriitor sau artist ilustru; imitație fără valoare. [< fr. pastiche, cf. it. pasticcio < lat. pasta – pastă].

PASTIȘĂ s. f. lucrare literară sau artistică lipsită de originalitate, în care se imită stilul, maniera de lucru a unui scriitor sau artist ilustru; imitație fără valoare. ◊ (p. ext.) parodie. (< fr. pastiche)

PASTIȘĂ ~e f. 1) Creație artistică, în special literară, în care se imită tematica, stilul și maniera unui autor (cu renume). 2) Imitație fără valoare. [G.-D. pastișei] /<fr. pastiche

pastiș n. 1. tablou în care un pictor imită pe un altul; 2. operă în care s’a imitat stilul unui scriitor celebru (= fr. pastiche).

*pastíș n., pl. e (fr. pastiche, d. it. pasticcio). Operă artistică după un pictor, poet, muzicant ș. a.

pastișa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pastișez, 3 pastișează, 1 pl. pastișăm; conj. prez. 1 sg. să pastișez, 3 să pastișeze; ger. pastișând

pastișa (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișează, 1 pl. pastișăm; conj. prez. 3 să pastișeze; ger. pastișând

pastișa vb., ind. prez. 1 sg. pastișez, 3 sg. și pl. pastișează, 1 pl. pastișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pastișeze; ger. pastișând

pastișa (ind. prez. 3 sg. și pl. pastișează, 1 pl. pastișăm, ger. pastișînd)

pastișă s. f., art. pastișa, g.-d. art. pastișei; pl. pastișe

pastișă s. f., art. pastișa, g.-d. art. pastișei; pl. pastișe

pastișă s. f., g.-d. art. pastișei; pl. pastișe

PASTIȘA vb. v. copia, imita.

pastișa vb. v. COPIA. IMITA.

PASTIȘĂ s. v. copie, imitație.

pastișă s. v. COPIE. IMITAȚIE.

PASTÍȘĂ (< fr.) s. f. Lucrare literară sau artistică în care se imită maniera de creația a altui autor, de obicei consacrat, nu însă și subiectul operei acestuia. În literatura română au scris p. I.L. Caragiale, G. Topîrceanu, Al. O. Teodoreanu ș.a. (v. și parodie). ♦ (Peior.) Imitație lipsită de valoare, epigonică.