2 intrări
70 de definiții

Explicative DEX

PÂRPĂLI, pârpălesc, vb. IV. I. (Pop.) 1. Tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jăratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales în forma perpeli) 1. A se zvârcoli, a se zbate, a se tăvăli de durere. ♦ Fig. A se frământa, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpeli vb. IV] – Din bg. pripalja, sb. pripaliti.

PÂRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăriță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

PÂRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăriță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

PERPELI vb. IV v. pârpăli.

PERPELI vb. IV v. pârpăli.

parpariță sf vz pârpăriță

părpariță sf vz pârpăriță

părpăli v vz pârpăli

părpăliță sf vz pârpăriță

părpăriță sf vz pârpăriță

pâlpăriță sf vz pârpăriță

pârpariță sf vz pârpăriță

pârpăli [At: CREANGĂ, A. 60 / V: păr~, perpeli (Pzi: 3 și, reg, perpele), (reg) ~ări, ~pâli, ~peri, ~poli, ~pori / Pzi: ~lesc / E: bg препалу] 1 vt (C. i. animale sau carnea lor) A frige la frigare, pe jeratic sau la para focului, pentru a mânca Si: a pârpoși1 (1). 2 vt (C. i. alimente, mai ales porumb) A pune la foc iute sau a trece prin flacără pentru a se coace sau a se prăji la repezeală. 3 vt (C. i. alimente, mai ales porumb) A arde pe deasupra. 4 vt (C. i. alimente) A încălzi la repezeală Vz pripi. 5 vt (Pop; c. i. părul animalelor tăiate pentru hrană) A distruge prin atingere cu o sursă de căldură, uneori prin opărire. 6 vt (Pex; c. i. animale tăiate) A pârli (5). 7 vt (Reg; c. i. păsări tăiate; îf perpeli) A jumuli. 8-9 vtr (Reg; îf perpeli) A (se) curăța. 10 vr A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. 11 vt (Înv; îf pârpoli) A dogori. 12 vr (Îf perpeli) A face mișcări spasmodice provocate de o durere puternică Si: a se tăvăli, a se zbate, a se zvârcoli. 13 vr (Îe) A se perpeli de râs A râde cu mare poftă. 14 (Îe) A se perpeli de ceasul morții A depune eforturi disperate pentru a realiza ceva. 15 (Fig) A se frământa din cauza unei situații grele. 16 A se răsuci continuu în așternut, fără a-și găsi somnul, din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare Si: a se foi.

pârpăliță sf vz pârpăriță

pârpări v vz pârpăli

pârpăriță sf [At: BIBLIA (1688), 1422/16 / V: părpar~ (A și: ~pari~), păr~ (A și: părpări~), (reg) parpar~, părpăli~, pâlp~, ~par~ (A și: ~par~), ~ăli~, ~pâli~, ~pâri~, ~peli~, ~pori~, perpeliță, prepeliță (A și: prepeliță) / A și: ~riță / Pl: ~țe / E: slv пръприца] 1 (Înv) Titirez la moară. 2 Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului Si: (reg) gânjei. 3 (Reg) Bucată de lemn de esență tare, fixată în gaura roții de piatră, la râșnița țărănească. 4 (Reg; îf pârpăliță) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele Si: (reg) crâng, prâsnel. 5 (Ban) Osie de lemn, la morile de apă, care pune roata în mișcare Si: (reg) fus, grindei. 6 (Reg) Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică, pentru a fi măcinate Si: (pop) gârlici. 7 (Reg) Jgheab sau scândură prin care curge făina de sub piatra morii, după măcinat Si: vrană. 8 (Trs; Mar; îf pâlpăriță, părpăliță, părpăriță) Teică la moară. 9 (Îvr; imp) Piatră alergătoare la moară. 10 (Mar; fig; îf părpariță) Gură, considerată ca organ al vorbirii. 11 (Fig; reg) Om flecar Si: meliță. corectat(ă)

pârpâli v vz pârpăli

pârpâliță sf vz pârpăliță[1]

  1. Nu există o definiție principală pentru cuv. pârpăliță, acesta fiind, la rândul său o variantă a cuvântului pârpăriță — LauraGellner

pârpâriță sf vz pârpăriță

pârpeliță sf vz pârpăriță[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit: vz pârpăliță, care este de fapt variantă a cuv. pârpăriță — LauraGellner

pârperi v vz pârpăli

pârpoli v vz pârpăli

pârpori v vz pârpăli

pârporiță sf vz pârpăriță

perpeli v vz pârpăli

perpeliță1 sf vz pârpăriță

prepeliță2 sf vz pârpăriță[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit incorect: vz pârpăniță. Acest cuvânt nu este definit în MDA2 — LauraGellner

PÂRPĂLI, pârpălesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jeratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales în forma perpeli) 1. A se zvârcoli, a se zbate, a se tăvăli de durere. ♦ Fig. A se frământa, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpeli vb. IV] – Din bg. pripalja, scr. pripaliti.

PĂRPĂLI vb. IV v. pîrpăli.

PĂRPĂRIȚĂ, părpărițe, s. f. Piesă metalică așezată în gaura din mijlocul pietrei stătătoare a unei mori pentru a prinde capătul fusului care învîrtește piatra alergătoare.

PERPELI, perpelesc, vb. IV. 1. Tranz. A pîrpăli (1). Feliile de mămăligă rece, perpelite la jar, din care și-au astîmpărat foamea. C. PETRESCU, A. R. 188. Unii la berbeci Cojea, Alții lemne Grămădea, Alții carne Perpelea. TEODORESCU, P. P. 515. ◊ Fig. În frigarea patriotismului războinic perpeleau pe Marghiloman, pe Carp și pe toți politicienii rămași în București. Trădători! PAS, Z. III 258. ◊ (Rar) A prăji în cratiță. (Refl.) Să fie într-un ceas bun! lăcrimă dăscălița, mestecînd mișcată în tocana ce se perpelea pe foc. REBREANU, I. 87. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la persoane) A supune unor chinuri morale, a tortura. Zi, și pe tine te perpelește pe jăratec, ai? DUMITRIU, N. 30. 3. Refl. (Despre persoane) A se zbate, a se zvîrcoli; a se frămînta. Azi-noapte n-am dormit neam. M-am perpelit ca pă jărăgai. PREDA, Î. 160. Găsi pe Anichit perpelindu-se prin toată casa. STĂNOIU, C. I. 165. Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. REBREANU, R. I 45. ◊ Fig. I-a aprins la căpătîi o lumînare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărîmate. REBREANU, R. II 201.

PÎRPĂLI, pîrpălesc, vb. IV. (Și în forma pîrpîli) 1. Tranz. (Cu privire la alimente) A frige numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic, la para focului). Adunase jar în marginea vetrei și pîrpîlea bucăți de slănină, în țăpușă. SADOVEANU, N. P. 132. Chef și voie bună, zise celălalt, scoțînd o hrincă înghețată din desagi, pîrpîlind-o pe jăratec și dîndu-ne și nouă. CREANGĂ, O. A. 48. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului (sau la soare). Într-un zăvoi de cătină ardea focul de vreascuri, mititel și pipernicit... Soldații se pîrpăleau la flacără. D. ZAMFIRESCU, R. 117. Vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de douăzeci și patru de stînjeni de lemne. CREANGĂ, P. 289. ◊ Tranz. Turcii suflau zgomotos și-și pîrpîleau la flăcări mîinile și picioarele. SADOVEANU, O. VI 128. – Variante: pîrpîli, părpăli (ISPIRESCU, L. 340) vb. IV.

PÎRPÎLI vb. IV v. pîrpăli.

A PÂRPĂLI ~esc tranz. (carne sau alte alimente) 1) A frige puțin pe jăratic, la frigare sau la para focului. 2) A coace la repezeală, numai pe deasupra; a pripi. [Var. a perpeli] /<bulg. pripalja, sb. pripaliti

A SE PÂRPĂLI mă ~esc intranz. 1) A-și expune corpul pentru un timp scurt la o sursă de căldură; a se încălzi ușor (la foc sau la soare); a se pripi. 2) A se întoarce de pe o parte pe alta din cauza unei suferințe fizice sau sufletești; a se zvârcoli. 3) fig. A nu-și găsi liniștea de griji sau de gânduri; a se frământa; a se zbuciuma. [Var. a se perpeli] /<bulg. pripalja, sb. pripaliti

părpălì v. a frige pe jumătate, a arde pe d’asupra: o dihanie de om se părpălia pe lângă foc CR. [Slav. PRPALITI].

părpăriță f. bucată de fier în care se prinde capătul fusului la o roată de moară. [Slav. PRŬPRIȚA].

părpălésc (vest), pîrpălésc și (maĭ des) pîrpolésc (est) v. tr. (vsl. sîrb. pripaliti, a aprinde; rus. pri-paliti și pri-palĭetĭ, a pîrpoli, a arde pe deasupra, de unde și pălesc 1. P. pîrpolesc, cp. și cu ngr. pyrpoló, incendiez). Frig puțin orĭ încet orĭ numaĭ pe deasupra (fam. și „frig de-a binele”): a pîrpoli un puĭ. V. refl. Puĭu s’a pîrpolit. Mă încălzesc puțin: baba se pîrpolea la soare, la sobă.

perpelésc, V. părpălesc.

pérpeliță, V. pîrpăriță.

pîrpălésc, V. părpălesc.

pîrpăriță și -liță f., pl. e (vsl. prŭprica, vîrtej). Vest. Feru care cuprinde capătu fusuluĭ și care învîrtește peatra mobilă a moriĭ. – Și pérpeliță.

pîrpolésc, V. părpălesc.

Ortografice DOOM

pârpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pârpăriței; pl. pârpărițe

!perpeli2 (a se ~) (a se agita) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă perpelesc, 3 sg. se perpelește, imperf. 1 sg. mă perpeleam; conj. prez. 1 sg. să mă perpelesc, 3 să se perpelească; imper. 2 sg. afirm. perpelește-te; ger. perpelindu-mă

pârpăli (a ~)/perpeli2 (a ~) (a frige/pârli) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârpălesc/perpelesc, imperf. 3 sg. pârpălea/perpelea; conj. prez. 3 să pârpălească/să perpelească; part. pârpălit/perpelit

pârpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pârpăriței; pl. pârpărițe

!perpeli1 (a se ~) (a se agita) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se perpelește, imperf. 3 sg. se perpelea; conj. prez. 3 să se perpelească

perpeli2 v. pârpăli

pârpăli/perpeli vb. (a frige, a pârli, a se încălzi), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârpălesc/perpelesc, imperf. 3 sg. pârpălea/perpelea; conj. prez. 3 sg. și pl. pârpălească/perpelească; part. pârpălit/perpelit

pârpăriță s. f., g.-d. art. pârpăriței; pl. pârpărițe

perpeli (a se agita) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perpelesc, imperf. 3 sg. perpelea; conj. prez. 3 sg. și pl. perpelească

perpeli (a frige) v. pârpăli

părpălesc, -leam 1 imp.

Etimologice

perpeli (perpelesc, perpelit), vb. – 1. A pîrli, a prăji. – 2. (Refl.) A se frige, a se încălzi (la soare). – 3. (Refl.) A se neliniști, a se consuma. – Var. părpăli, pîrpăli, pîrpoli, pîrpori. Sb. pripaliti (Tiktin; Candrea), tratat drept creație expresivă, datorită terminației sale în -li. – Der. perpeleală, s. f. (neliniște); perpelici, s. m. (Olt., copil zburdalnic); parpalec, s. m. (poreclă disprețuitoare dată grecilor), probabil combinație glumeață cu gr. πάλληξ, cf. palicar, calabr. paddecu „țăran grec, nătîng”; perpelit, adj. (bolnăvicios, gălbejit). – Cf. prepeleac.

Sinonime

PÂRPĂLI vb. v. pârli.

PÂRPĂLI vb. (reg.) a (se) cârcăli. (A ~ un aliment.)

PÂRPĂRIȚĂ s. (TEHN.) (reg.) gânjei, prepeliță. (~ la piatra alergătoare a morii.)

PÂRPĂRIȚĂ s. v. hădărag, teică, titirez.

PERPELI vb. 1. v. foi. 2. v. zvârcoli.

PERPELI vb. 1. a se foi, a se răsuci, a se suci, a se zvîrcoli, (prin Olt.) a se scîrciumi. (Toată noaptea s-a ~ în așternut.) 2. a se zbate, a se zbuciuma, a se zvîrcoli. (Se ~ din cauza durerilor.)

pîrpăli vb. v. PÎRLI.

PÎRPĂLI vb. (reg.) a (se) cîrcăli. (A ~ un aliment.)

pîrpăriță s. v. HĂDĂRAG. TEICĂ. TITIREZ.

PÎRPĂRIȚĂ s. (TEHN.) (reg.) gînjei, prepeliță. (~ la piatra alergătoare a morii.)

Arhaisme și regionalisme

părpăli, părpălesc, vb. IV (pop.) V. pârpăli.

părpăriță, părpărițe, s.f. (reg.) V. pârpăriță.

pârpăriță, pârpărițe, s.f. 1. (înv.) cilindru care susține pietrele morii, pus în mișcare de roata de măsele; titirez, prâsnel, crâng. 2. (înv.) piatra alergătoare a morii. 3. mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii, în care intră fusul; gânjei. 4. (reg.) bucată de lemn tare fixată în gaura roții de piatră a râșniței țărănești. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apă tare pune roata în mișcare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergătoare prin cad grăunțele din teică, pentru a fi măcinate; gârlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge făina de sub piatra morii; vrană. 8. (reg.) teică (la moară), ladă pentru făină. 9. (fig.; reg.) gură. 10. (reg.) om flecar, meliță.

pârpăríță, pârpărițe, s.f. (reg.) 1. Tava unde cad grăunțele în râșniță: „...mi s-o stricat pârpărița și nu mai curg grăunțele-n coș și nu poci măcina” (Bilțiu, 2007: 382). 2. Gaura din piatra alergătoare la morile de apă. – Din sl. prŭprica „vârtej” (Scriban, DEX, MDA), ucr. perepelyca (DEX).

pârpăriță, pârpărițe, s.f. – (reg.) 1. Tava unde cad grăunțele în râșniță (Memoria, 2001). 2. Gaura din piatra alergătoare la morile de apă (ALR, 1956: 170). – Din sl. prŭprica „vârtej” (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA), ucr. perepelyca (DEX).

pârpăriță, -e, s.f. – 1. Tava unde cad grăunțele în râșniță (Memoria 2001). 2. Gaura din piatra alergătoare la morile de apă (ALR 1956: 170). – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyca (DEX).

Intrare: pârpărit
pârpărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârpărit
  • pârpăritul
  • pârpărită
  • pârpărita
plural
  • pârpăriți
  • pârpăriții
  • pârpărite
  • pârpăritele
genitiv-dativ singular
  • pârpărit
  • pârpăritului
  • pârpărite
  • pârpăritei
plural
  • pârpăriți
  • pârpăriților
  • pârpărite
  • pârpăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pârpăriță
pârpăriță substantiv feminin
  • pronunție: pârpăriță, pârpăriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârpăriță
  • pârpărița
plural
  • pârpărițe
  • pârpărițele
genitiv-dativ singular
  • pârpărițe
  • pârpăriței
plural
  • pârpărițe
  • pârpărițelor
vocativ singular —
plural —
parpariță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
perpeliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpâliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părpariță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părpăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părpăriță
  • părpărița
plural
  • părpărițe
  • părpărițele
genitiv-dativ singular
  • părpărițe
  • părpăriței
plural
  • părpărițe
  • părpărițelor
vocativ singular —
plural —
pâlpăriță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpariță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpâriță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpeliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârporiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părpăliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpăliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpăliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pârpăli, pârpălesc / perpeli, perpelescverb

  • 1. popular tranzitiv A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jăratic sau la para focului. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Adunase jar în marginea vetrei și pîrpîlea bucăți de slănină, în țăpușă. SADOVEANU, N. P. 132. DLRLC
    • format_quote Chef și voie bună, zise celălalt, scoțînd o hrincă înghețată din desagi, pîrpîlind-o pe jăratec și dîndu-ne și nouă. CREANGĂ, O. A. 48. DLRLC
    • format_quote Feliile de mămăligă rece, perpelite la jar, din care și-au astîmpărat foamea. C. PETRESCU, A. R. 188. DLRLC
    • format_quote Unii la berbeci Cojea, Alții lemne Grămădea, Alții carne Perpelea. TEODORESCU, P. P. 515. DLRLC
    • format_quote figurat În frigarea patriotismului războinic perpeleau pe Marghiloman, pe Carp și pe toți politicienii rămași în București. Trădători! PAS, Z. III 258. DLRLC
    • 1.1. A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. rar A prăji în cratiță. DLRLC
      • format_quote reflexiv Să fie într-un ceas bun! lăcrimă dăscălița, mestecînd mișcată în tocana ce se perpelea pe foc. REBREANU, I. 87. DLRLC
  • 2. popular reflexiv A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Într-un zăvoi de cătină ardea focul de vreascuri, mititel și pipernicit... Soldații se pîrpăleau la flacără. D. ZAMFIRESCU, R. 117. DLRLC
    • format_quote Vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de douăzeci și patru de stînjeni de lemne. CREANGĂ, P. 289. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Turcii suflau zgomotos și-și pîrpîleau la flăcări mîinile și picioarele. SADOVEANU, O. VI 128. DLRLC
  • 3. reflexiv A se zvârcoli, a se zbate, a se tăvăli de durere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Azi-noapte n-am dormit neam. M-am perpelit ca pă jărăgai. PREDA, Î. 160. DLRLC
    • format_quote Găsi pe Anichit perpelindu-se prin toată casa. STĂNOIU, C. I. 165. DLRLC
    • format_quote figurat I-a aprins la căpătîi o lumînare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărîmate. REBREANU, R. II 201. DLRLC
    • 3.1. figurat A se frământa, a se chinui, a se zbuciuma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.2. tranzitiv figurat (Cu privire la persoane) A supune unor chinuri morale. DLRLC
      • format_quote Zi, și pe tine te perpelește pe jăratec, ai? DUMITRIU, N. 30. DLRLC
  • 4. reflexiv A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). DEX '09 DEX '98
    • format_quote Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. REBREANU, R. I 45. DLRLC
  • comentariu Pentru sensurile (3.) și (4.) se folosește mai ales forma perpeli. DEX '09
  • comentariu DLRLC are intrări separate pentru pârpăli (cu variantele pârpâli și părpăli) și perpeli, dar sensurile sunt cam aceleași. dexonline
etimologie:

pârpăriță, pârpărițesubstantiv feminin

  • 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. regional Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. DEX '09 DEX '98
  • 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. DEX '09 DEX '98
  • 4. regional Teică (la moară). DEX '09 DEX '98
    sinonime: teică
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.