pardosea sf vz pardoseală

pardoseală sf [At: (cca 1660-1680) GCR I, 176/26 / V: (rar; lsg) pardosea, (înv) părtăs~, (reg) părdosa~ / Pl: ~eli, ~ele / E: pardosi + -eală] 1 Înveliș care acoperă planșeul unei încăperi sau al unui spațiu pe care se circulă mai ales cu piciorul, confecționat din diferite materiale, scândură, mozaic, piatră etc. Si: podea, (înv) pardos², pardositură, (grî) patos², (ltî) paviment. 2 (Pex) Pavaj. 3 (Mol) Apărătoare făcută din nuiele, din stuf, din ogrinji etc., care protejează împotriva vântului sau a ploii Si: (reg) dos, zahată. 4 (Reg; csnp; îf părdosală) Căptușeală la haină.

pardosi vt [At: (a. 1660-1680) GCR I, 176/34 / V: (înv) părtăsi / Pzi: ~sesc / E: nct] 1-2 (Udp „cu”) (A acoperi sau) a căptuși cu pardoseală (1). 3 (Pex) A pava. 4 (Pgn; rar) A acoperi. 5 (Pgn; rar) A căptuși o haină.

părdosală sf vz pardoseală

părtăseală sf vz pardoseală

părtăsi v vz pardosi

PARDOSEALĂ, pardoseli, s. f. Înveliș așezat pe solul sau pe planșeul unei încăperi sau al unui spațiu pe care se circulă, format din unul sau mai multe straturi de diferite materiale (scînduri, mozaic, ciment etc.); dușumea, podea, pavaj. Copiii aduceau pe pardoseala clasei dîre de noroi. I. BOTEZ, ȘC. 34. El intră în curtea ce semăna a părăsită... cu pardoseala ei de petre patrate, printre cari creșteau în voie fire de iarbă naltă. EMINESCU, N. 95. Pardoseala era mai adesea de lespezi sau de cărămidă pusă pe muchi și mobilarea pare a se fi redus la mese de lemn. ODOBESCU, S. I 443. – Pl. și: (rar) pardosele. - Variantă: pardosea s. f.

PARDOSI, pardosesc, vb, IV. Tranz. A acoperi (o încăpere, o curte etc.) cu o pardoseală. V. podi, pava. Ședeau la masă într-o odăiță a primăriei, pardosită cu scînduri late și vechi. DUMITRIU, N. I. 62. Rămase cu ochii ațintiți asupra lespezilor de piatră cu care era pardosit balconul. SADOVEANU, O. VIII 20. Sala este pardosită cu lespezi. NEGRUZZI, S. III 376. ◊ Fig. Apele sînt limpezi... iar fundul lor pardosit cu mii de pești. BOGZA, C. O. 303. ♦ (Rar) A căptuși, a acoperi. Nici pe dădaca n-o zăriseră. ieșind pe poarta pardosită cu fier. SADOVEANU, Z. C. 313.

PARDOSEALĂ ~eli f. Strat dintr-un material rezistent (scânduri, parchet, asfalt, mozaic, ciment etc.) așternut drept înveliș pe o suprafață pe care se umblă. /a pardosi + suf. ~eală

A PARDOSI ~esc tranz. 1) (încăperi, suprafețe) A acoperi cu pardoseală. 2) (străzi, piețe, curți etc.) A acoperi cu pavaj; a pava. 3) rar A înzestra cu căptușeală; a căptuși. /Orig. nec.

pardoseală f. 1. dușumea; 2. pavaj.

pardosì v. 1. a căptuși o cameră cu scânduri; 2. a așterne cu piatră sau cu lespezi un drum, o stradă, o curte. [Origină necunoscută].

pardoseálă f., pl. elĭ. Munt. Acțiunea de a pardosi. Dușamea, podeală, scîndurile saŭ petrele (asfaltu, cimentu) care acopere partea de jos a uneĭ camere.

pardosésc v. tr. (ngr. patóno, aor. pátosa, pardosesc, de unde s’a făcut *partosesc, apoĭ părtăsesc [sec. 17], apoĭ pardosesc după podesc). Vest. Podesc, pavez o cameră cu scîndurĭ saŭ cu petre (asfalt, ciment).

pardoseală s. f., g.-d. art. pardoselii; pl. pardoseli

pardosi (a ~) (a pava) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosesc, 3 sg. pardosește, imperf. 1 pardoseam; conj. prez. 1 sg. să pardosesc, 3 să pardosească

pardoseală s. f., g.-d. art. pardoselii; pl. pardoseli

pardosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosesc, imperf. 3 sg. pardosea; conj. prez. 3 să pardosească

pardoseală s. f., g.-d. art. pardoselii; pl. pardoseli

pardosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosesc, imperf. 3 sg. pardosea; conj. prez. 3 sg. și pl. pardosească

pardoseală, -seli.

pardosi (pardosesc, pardosit), vb. – A pava, a bate podea, a pietrui. – Var. înv. părtăsi. Origine îndoielnică. S-a crezut în ngr. πατώνω, aorist πάτωσα (Cihac, II, 683), care se potrivește semantic, dar care prezintă dificultăți fonetice. – Der. pardos, s. n. (rar, caldarîm, pavaj), formație regresivă a cuvîntului următor; pardoseală, s. f. (caldarîm, pavaj); pardositor, s. m. (parchetar, meseriaș care execută pardoseli).

PARDOSEÁLĂ (< pardosi) s. f. Îmbrăcăminte dintr-unul sau din mai multe straturi de material durabil (lemn, cărămidă, asfalt, gresie, marmură, piatră etc.), așezată pe planșeul unei încăperi sau pe suprafața unei curți, în scop de protecție sau decorativ. V. dușumea, podea, pavaj.

pardoseală, pardoseli s. f. bătaie zdravănă, chelfăneală.

pardosi, pardosesc v. t. a bate.

PARDOSEALĂ s. 1. v. dușumea. 2. podea, (înv. și reg.) poditură, (reg.) podilă, podineală, (înv.) pardos, pardositură, (latinism înv.) paviment. (~ într-un spațiu deschis.)

PARDOSI vb. a podi. (A ~ o încăpere.)

PARDOSEALĂ s. 1. dușumea, podea, scîndură, (pop.) podină, (Ban. și Transilv.) pod, (Ban.) vatră, (înv.) planșete (pl.), pomostină. (Doarme pe ~ goală.) 2. podea, (înv. și reg.) poditură, (reg.) podilă, podineală, (înv.) pardos, pardositură, (latinism înv.) paviment. (~ într-un spațiu deschis.)

PARDOSI vb. a podi. (A ~ o încăpere.)