PARAXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paraxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos.

paraxin, ~ă [At: (a. 1779) GÁLDI, M. PHAN. 221 / V: ~axen, ~ne, ~axân / Pl: ~i, ~e / E: ngr παράξενος] (Grc; asr) 1 a Ciudat. 2 av (Îe) A-i fi (cuiva) ~ A i se părea ciudat. 3 av (Îe) A-i veni (cuiva) ~ A nu-i conveni ceva. 4 av (Îae) A fi șocat de ceva. 5 sn Capriciu.

PARAXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Grecism înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paraxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos.

PARAXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Grecism învechit; folosit adesea adverbial) Ciudat, curios, bizar. Boierule, să nu-ți fie paraxin unde ne vezi că am venit numai amîndoi. ISPIRESCU, L. 291. (În forma paraxîn) Din partida lor? eu!... Asta-mi vine cam paraxîn, arhon șatrar... dar d-tale? – Ei, cucoane!... mai bine paraxîn așa decît pe spinare. ALECSANDRI, T. 1125. – Accentuat și: paraxin. - Variantă: paraxîn, -ă adj.

paráxin și -xîn, -ă adj. (ngr. și vgr. paráxenos, straniŭ, neobișnuit, d. xénos, străin). Vechĭ. Straniŭ, cĭudat, curios, bizar: asta îmĭ pare paraxin, un om paraxin. S. n., pl. urĭ. Gust, hachiță, toane, capriciŭ: mĭ-a venit un paraxin.

paraxân, ~ă a vz paraxin

paraxen, ~ă a vz paraxin

paraxine sn vz paraxin

PARAXÎN, -Ă, adj. v. paraxin.

paraxân adv. bizar, curios: boierule, nu-ți fie paraxân! ISP. [Gr. mod. PARAXÈNOS]. ║ n. ciudă: așa mi-a venit un paraxân AL.

paraxin (înv.) adj. m., pl. paraxini; f. paraxină, pl. paraxine

paraxin (înv.) adj. m., pl. paraxini; f. paraxină, pl. paraxine

paraxin adj. m., pl. paraxini; f. sg. paraxină, pl. paraxine

PARAXIN adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu.

paraxin adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU.

paraxin (paraxină), adj. – Ciudat, curios, bizar. – Var. paraxîn. Ngr. παράξενος (Gáldi 221). – Der. paraxenie, s. f. (ciudățenie, raritate), din ngr. παραξενιά; parascovenie, s. f. (prostie, aberație, ciudățenie), probabil în loc de *paraxovenie, cu suf. ca în drăcovenie (după Cihac, II, 245 și Tiktin, din sl. kovati „a forja”, cf. sb. skovati „a forja”, pol. kowanie „invenție”.