paraxin (paraxină), adj. – Ciudat, curios, bizar. – Var. paraxîn. Ngr. παράξενος (Gáldi 221). – Der. paraxenie, s. f. (ciudățenie, raritate), din ngr. παραξενιά; parascovenie, s. f. (prostie, aberație, ciudățenie), probabil în loc de *paraxovenie, cu suf. ca în drăcovenie (după Cihac, II, 245 și Tiktin, din sl. kovati „a forja”, cf. sb. skovati „a forja”, pol. kowanie „invenție”.