32 de definiții pentru paranteză parantez parantes parentesă parentez parenteză parintez parinteză parintijiș (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte; p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s. n.] – Din fr. parenthèse.

PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte; p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s. n.] – Din fr. parenthèse.

parante sf [At: (a. 1651) BV I, 189 / V: (înv) ~s (S și: ~renthezis; Pl: ~uri) sn, ~e, parantez sn, parentez sn, paren~, ~renthezis sn, parentis[1] sn, parintez sn, parin~, parintijiș sn / Pl: ~ze, (îvr) ~uri / E: ngr παρένθεσις, lat parenthesis, ger Parenthese, fr paranthèse] 1 (Șîs ~ rotundă) Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc dispuse cu deschiderea spre textul intercalat, care reprezintă un adaos, o completare, o explicare, o precizare făcută tot de autor. 2 (Șîs ~ dreaptă, ~ franceză) Semn de punctuație care constă din două dreptunghiuri cărora le lipsește latura lungă situată spre textul intercalat, care reprezintă de obicei un adaos citat din alt text Si: (înv) cuprinzătoare, închizătoare. 3 Paranteză (1-2) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația dată se efectuează asupra întregii expresii. 4 (Îs) ~ acoladă Paranteză în formă de acoladă folosită în expresiile algebrice, care include parantezele drepte și rotunde. 5 (Pex) Expresie algebrică situată între paranteze (3-4). 6 Cuvânt, text etc. cuprins în paranteză (1-2). 7 Explicare. 8 Completare. 9 Digresiune. 10 (Îlav) În ~ În treacăt.

  1. Variantelor parantesă, parenthezis și parentis le lipsesc referințele încrucișate proprii. Posibil să fie vorba de variantele parentesă, parenthesis și parentes care au trimiteri proprii, dar nu sunt consemnate în definiția principală de față — LauraGellner

PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație constînd dintr-o linie semicirculară, dintr-o linie dreaptă îndoită la capete sau dintr-un unghi ascuțit care se pune înaintea și în urma cuvintelor considerate ca o explicație, ca un adaos, ca o precizare; textul cuprins între aceste semne. Cuvinte în paranteză,Toate comediile lui sînt pline, împestrițate, cu paranteze. GHEREA, ST. CR. I 357. ◊ Expr. A deschide o paranteză v. deschide. A închide paranteza v. închide (2). ♦ Semnul pus înaintea și în urma unei expresii algebrice pentru a arăta că operația dată se efectuează asupra întregii expresii. 2. Fig. Parte a unui discurs sau a unei scrieri care nu stă în strînsă legătură cu subiectul; digresiune. Deschid... o mică paranteză istorică esplicativă. CARAGIALE, O. III 139. – Variantă: (învechit) parantéz (GHEREA, ST. CR. I 137) s. n.

PARANTÉZĂ s.f. 1. Semn grafic constând din două arcuri de cerc care se închid reciproc și care se folosesc pentru a izola fraze sau cuvinte intercalate într-un text. ♦ Frază sau propoziție care are un sens deosebit și care este intercalată într-o altă frază. 2. (Fig.) Digresiune. [Var. parantez s.n. / cf. fr. paranthèse, germ. Paranthese, lat. parenthesis < para – alături, en – în, thesis – punere].

PARANTÉZĂ s. f. 1. semn de punctuație din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuși. ◊ (mat.) semn grafic care cere ca operația cuprinsă în interiorul său să fie efectuată în prealabil. 2. (fig.) digresiune. (< fr. parenthèse)

PARANTÉZĂ ~e f. 1) lingv. Semn de punctuație constând din două arcuri de cerc puse unul la începutul cuvântului sau textului ce se izolează din anumite motive (explicație, completare etc.), iar altul la sfârșitul lui. ◊ ~ pătrată paranteză constând din două linii îndoite la capete una spre alta. 2) fig. Digresiune în cadrul unei comunicări. ◊ În ~ printre altele. 3) mat. Semn care se pune înaintea și la sfârșitul unei expresii algebrice, arătând că o operație se referă la întreaga expresie. /<fr. paranthese

paranteză f. 1. propozițiune ce formează un sens distinct și separat de al frazei în care se inseră; 2. semn întrebuințat spre a indica o paranteză (.....); 3. fig. digresiune: face paranteze perpetue.

PARANTÉZ s. n. v. paranteză.

parentes[1] sn vz paranteză

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta parentis care nu are o referință încrucișată proprie. Care dintre aceste variante este cea corectă este greu de identificat — LauraGellner

parenthesis[1] sn vz paranteză

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta parenthezis care nu are o referință încrucișată proprie. Care dintre aceste variante este cea corectă este greu de identificat — LauraGellner

*parentéză f., pl. e (vgr. parénthesis, d. parà, alăturea, și énthesis, punere. V. teză). Gram. Vorbă orĭ propozițiune explicativă intercalată într’o frază orĭ alipită la urmă și închisă între doŭă liniĭ curbe: a deschide o parenteză. Cele doŭă liniĭ curbe care arată asta, numite și semnele parentezeĭ. Fig. Fam. Digresiune: A deschide o parenteză, a face o digresiune. În parenteză, subînțelegînd, subînțeles. – Fals parantéză orĭ -téz. – V. scoabă.

arată toate definițiile

Intrare: paranteză
paranteză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parante
  • paranteza
plural
  • paranteze
  • parantezele
genitiv-dativ singular
  • paranteze
  • parantezei
plural
  • paranteze
  • parantezelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parantez
  • parantezul
  • parantezu‑
plural
  • paranteze
  • parantezele
genitiv-dativ singular
  • parantez
  • parantezului
plural
  • paranteze
  • parantezelor
vocativ singular
plural
parantes
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parentesă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parentez
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parenteză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parintez
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parinteză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parintijiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paranteză parantez parantes parentesă parentez parenteză parintez parinteză parintijiș

  • 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cuvinte în paranteză,
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Text, adaos izolat între aceste semne grafice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Toate comediile lui sînt pline, împestrițate, cu paranteze. GHEREA, ST. CR. I 357.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Paranteză în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.2.1. prin extensiune Expresie algebrică izolată în acest fel.
        surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat Digresiune (scrisă sau orală).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: digresiune divagare divagație attach_file un exemplu
    exemple
    • Deschid... o mică paranteză istorică esplicativă. CARAGIALE, O. III 139.
      surse: DLRLC

etimologie: