2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.

PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.

parafa vt [At: HAMANGIU, C. C. 20 / Pzi: ~fez / E: fr parafer] 1 (C. i. acte, documente etc.) A semna prin parafă (4-6). 2 A întări prin semnătură cu parafă (7). 3 A aplica o parafă (4-7). 4 (Spc; c. i. proiecte de tratate ori acorduri internaționale) A întări prin semnătură prescurtată acordul împuterniciților statelor participante. 5 (C. i. registre, dosare) A pecetlui cu ceară roșie ca să nu se poată scoate sau adăuga foi Vz sigila. corectată

PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. (Fig.) Istoria nu e pentru noi un capitol încheiat, parafat și sigilat cu peceți. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/1. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie de registru în parte; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie cusătura unui registru sau a unui dosar ca să nu se poată scoate sau adăuga foi.

PARAFÁ vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [< fr. parapher].

PARAFÁ vb. tr. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă. ◊ a pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu. (< fr. parapher)

A PARAFÁ ~éz tranz. 1) (documente, acte etc.) A înzestra cu o parafă. 2) (acorduri, tratate internaționale) A semna în prealabil cu inițialele numelor împuterniciților. 3) (registre sau dosare) A pecetlui cu ceară roșie, prinzând capetele șnurului de legătură (pentru a împiedica scoaterea sau adăugarea unor foi). /<fr. parafer

parafà v. 1. a pune o parafă (la iscălitură); 2. a parafà un registru (comercial), a iscăli fiecare foaie: judecătorul va parafa registrul.

PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe.

PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe.

para sf [At: ODOBESCU, S. I, 459 / Pl: ~fe / E: fr paraphe, parafe] 1 (Înv) Trăsătură adăugată la o iscălitură spre a o deosebi de altele sau spre a o împodobi. 2 (Înv) Iscălitură cu o astfel de trăsătură, pusă, de obicei, pe un act, pe un document, pentru a le întări. 3 (Pex; înv) Linie de ornament. 4 Iscălitură prescurtată, formată din inițiale. 5-6 Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva, întreg, cu prescurtări sau cu inițiale. 7 (Pgn) Ștampilă a unei instituții.

PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Iscălitură prescurtată, iscălitură cu inițialele numelui și pronumelui; pecete cu o semnătură sau cu anumite inițiale. 2. Trăsătură de condei adăugată la o iscălitură spre a o deosebi de altele sau spre a o împodobi; p. ext. linie de ornament. Litere latine cursive fine și împodobite cu parafe. ODOBESCU, S. I 459.

PARÁFĂ s.f. 1. Trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. Iscălitură, semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. [< fr. paraphe].

PARÁFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. (< fr. paraphe)

PARÁFĂ ~e f. 1) Semnătură prescurtată. 2) Ștampilă pe care este imprimată semnătura sau inițialele cuiva. 3) Prelungire a semnăturii printr-o trăsătură de condei, care servește drept ornament. /<fr. parafe

parafă f. trăsătură adaosă la o semnătură spre a o deosebi de altele (= fr. paraphe).

*párafă f., pl. e (fr. parafe și paraphe m., mlat. paráphus, lat. parágraphus. V. paragraf). Caracteristica uneĭ iscăliturĭ. V. șah 2.

*paraféz v. tr. (fr. parafer). Iscălesc cu trăsăturile caracteristice iscălituriĭ mele, maĭ ales vorbind de registre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză

parafá vb., ind. prez. 1 sg. paraféz, 3 sg. și pl. parafeáză

paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe

paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe

arată toate definițiile

Intrare: parafa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parafa
  • parafare
  • parafat
  • parafatu‑
  • parafând
  • parafându‑
singular plural
  • parafea
  • parafați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parafez
(să)
  • parafez
  • parafam
  • parafai
  • parafasem
a II-a (tu)
  • parafezi
(să)
  • parafezi
  • parafai
  • parafași
  • parafaseși
a III-a (el, ea)
  • parafea
(să)
  • parafeze
  • parafa
  • parafă
  • parafase
plural I (noi)
  • parafăm
(să)
  • parafăm
  • parafam
  • parafarăm
  • parafaserăm
  • parafasem
a II-a (voi)
  • parafați
(să)
  • parafați
  • parafați
  • parafarăți
  • parafaserăți
  • parafaseți
a III-a (ei, ele)
  • parafea
(să)
  • parafeze
  • parafau
  • parafa
  • parafaseră
Intrare: parafă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • para
  • parafa
plural
  • parafe
  • parafele
genitiv-dativ singular
  • parafe
  • parafei
plural
  • parafe
  • parafelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

parafa

  • 1. A semna prin parafă, a întări un act prin semnătură cu parafă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: scripisi un exemplu
    exemple
    • figurat Istoria nu e pentru noi un capitol încheiat, parafat și sigilat cu peceți. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A aplica o parafă pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pecetlui sigila

etimologie:

parafă

  • 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. prin extensiune Linie de ornament.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Litere latine cursive fine și împodobite cu parafe. ODOBESCU, S. I 459.
        surse: DLRLC

etimologie: