parafa vt [At: HAMANGIU, C. C. 20 / Pzi: ~fez / E: fr parafer] 1 (C. i. acte, documente etc.) A semna prin parafă (4-6). 2 A întări prin semnătură cu parafă (7). 3 A aplica o parafă (4-7). 4 (Spc; c. i. proiecte de tratate ori acorduri internaționale) A întări prin semnătură prescurtată acordul împuterniciților statelor participante. 5 (C. i. registre, dosare) A pecetlui cu ceară roșie ca să nu se poată scoate sau adăuga foi Vz sigila. corectat(ă)

PARAFA, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. (Fig.) Istoria nu e pentru noi un capitol încheiat, parafat și sigilat cu peceți. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/1. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie de registru în parte; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie cusătura unui registru sau a unui dosar ca să nu se poată scoate sau adăuga foi.

PARAFA vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfîrșit cu ceară roșie și sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [< fr. parapher].

PARAFA vb. tr. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă. ◊ a pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu. (< fr. parapher)

A PARAFA ~ez tranz. 1) (documente, acte etc.) A înzestra cu o parafă. 2) (acorduri, tratate internaționale) A semna în prealabil cu inițialele numelor împuterniciților. 3) (registre sau dosare) A pecetlui cu ceară roșie, prinzând capetele șnurului de legătură (pentru a împiedica scoaterea sau adăugarea unor foi). /<fr. parafer

parafà v. 1. a pune o parafă (la iscălitură); 2. a parafà un registru (comercial), a iscăli fiecare foaie: judecătorul va parafa registrul.

parafă sf [At: ODOBESCU, S. I, 459 / Pl: ~fe / E: fr paraphe, parafe] 1 (Înv) Trăsătură adăugată la o iscălitură spre a o deosebi de altele sau spre a o împodobi. 2 (Înv) Iscălitură cu o astfel de trăsătură, pusă, de obicei, pe un act, pe un document, pentru a le întări. 3 (Pex; înv) Linie de ornament. 4 Iscălitură prescurtată, formată din inițiale. 5-6 Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva, întreg, cu prescurtări sau cu inițiale. 7 (Pgn) Ștampilă a unei instituții.

PARAFĂ, parafe, s. f. 1. Iscălitură prescurtată, iscălitură cu inițialele numelui și pronumelui; pecete cu o semnătură sau cu anumite inițiale. 2. Trăsătură de condei adăugată la o iscălitură spre a o deosebi de altele sau spre a o împodobi; p. ext. linie de ornament. Litere latine cursive fine și împodobite cu parafe. ODOBESCU, S. I 459.

PARAFĂ s.f. 1. Trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. Iscălitură, semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. [< fr. paraphe].

PARAFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. (< fr. paraphe)

PARAFĂ ~e f. 1) Semnătură prescurtată. 2) Ștampilă pe care este imprimată semnătura sau inițialele cuiva. 3) Prelungire a semnăturii printr-o trăsătură de condei, care servește drept ornament. /<fr. parafe

parafă f. trăsătură adaosă la o semnătură spre a o deosebi de altele (= fr. paraphe).

*párafă f., pl. e (fr. parafe și paraphe m., mlat. paráphus, lat. parágraphus. V. paragraf). Caracteristica uneĭ iscăliturĭ. V. șah 2.

*paraféz v. tr. (fr. parafer). Iscălesc cu trăsăturile caracteristice iscălituriĭ mele, maĭ ales vorbind de registre.

parafa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parafez, 3 parafează; conj. prez. 1 sg. să parafez, 3 să parafeze

parafa (a ~) vb., ind. prez. 3 parafează

parafa vb., ind. prez. 1 sg. parafez, 3 sg. și pl. parafează

parafă s. f., g.-d. art. parafei; pl. parafe

parafă s. f., g.-d. art. parafei; pl. parafe

parafă s. f., g.-d. art. parafei; pl. parafe

parafă, parafe s. f. (intl.) amprentă digitală.

PARAFA vb. (înv.) a scripisi. (A ~ un act.)

PARAFA vb. (înv.) a scripisi. (A ~ un act.)