PARAFA, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. (Fig.) Istoria nu e pentru noi un capitol încheiat, parafat și sigilat cu peceți. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/1. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie de registru în parte; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie cusătura unui registru sau a unui dosar ca să nu se poată scoate sau adăuga foi.