2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe.

PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe.

para sf [At: ODOBESCU, S. I, 459 / Pl: ~fe / E: fr paraphe, parafe] 1 (Înv) Trăsătură adăugată la o iscălitură spre a o deosebi de altele sau spre a o împodobi. 2 (Înv) Iscălitură cu o astfel de trăsătură, pusă, de obicei, pe un act, pe un document, pentru a le întări. 3 (Pex; înv) Linie de ornament. 4 Iscălitură prescurtată, formată din inițiale. 5-6 Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva, întreg, cu prescurtări sau cu inițiale. 7 (Pgn) Ștampilă a unei instituții.

PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Iscălitură prescurtată, iscălitură cu inițialele numelui și pronumelui; pecete cu o semnătură sau cu anumite inițiale. 2. Trăsătură de condei adăugată la o iscălitură spre a o deosebi de altele sau spre a o împodobi; p. ext. linie de ornament. Litere latine cursive fine și împodobite cu parafe. ODOBESCU, S. I 459.

PARÁFĂ s.f. 1. Trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. Iscălitură, semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. [< fr. paraphe].

PARÁFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. (< fr. paraphe)

PARÁFĂ ~e f. 1) Semnătură prescurtată. 2) Ștampilă pe care este imprimată semnătura sau inițialele cuiva. 3) Prelungire a semnăturii printr-o trăsătură de condei, care servește drept ornament. /<fr. parafe

parafă f. trăsătură adaosă la o semnătură spre a o deosebi de altele (= fr. paraphe).

*párafă f., pl. e (fr. parafe și paraphe m., mlat. paráphus, lat. parágraphus. V. paragraf). Caracteristica uneĭ iscăliturĭ. V. șah 2.

PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.

PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.

parafa vt [At: HAMANGIU, C. C. 20 / Pzi: ~fez / E: fr parafer] 1 (C. i. acte, documente etc.) A semna prin parafă (4-6). 2 A întări prin semnătură cu parafă (7). 3 A aplica o parafă (4-7). 4 (Spc; c. i. proiecte de tratate ori acorduri internaționale) A întări prin semnătură prescurtată acordul împuterniciților statelor participante. 5 (C. i. registre, dosare) A pecetlui cu ceară roșie ca să nu se poată scoate sau adăuga foi Vz sigila. corectată

PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. (Fig.) Istoria nu e pentru noi un capitol încheiat, parafat și sigilat cu peceți. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/1. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie de registru în parte; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie cusătura unui registru sau a unui dosar ca să nu se poată scoate sau adăuga foi.

PARAFÁ vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [< fr. parapher].

PARAFÁ vb. tr. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă. ◊ a pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu. (< fr. parapher)

A PARAFÁ ~éz tranz. 1) (documente, acte etc.) A înzestra cu o parafă. 2) (acorduri, tratate internaționale) A semna în prealabil cu inițialele numelor împuterniciților. 3) (registre sau dosare) A pecetlui cu ceară roșie, prinzând capetele șnurului de legătură (pentru a împiedica scoaterea sau adăugarea unor foi). /<fr. parafer

parafà v. 1. a pune o parafă (la iscălitură); 2. a parafà un registru (comercial), a iscăli fiecare foaie: judecătorul va parafa registrul.

*paraféz v. tr. (fr. parafer). Iscălesc cu trăsăturile caracteristice iscălituriĭ mele, maĭ ales vorbind de registre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe

paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe

parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză

parafá vb., ind. prez. 1 sg. paraféz, 3 sg. și pl. parafeáză

arată toate definițiile

Intrare: parafă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • para
  • parafa
plural
  • parafe
  • parafele
genitiv-dativ singular
  • parafe
  • parafei
plural
  • parafe
  • parafelor
vocativ singular
plural
Intrare: parafa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parafa
  • parafare
  • parafat
  • parafatu‑
  • parafând
  • parafându‑
singular plural
  • parafea
  • parafați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parafez
(să)
  • parafez
  • parafam
  • parafai
  • parafasem
a II-a (tu)
  • parafezi
(să)
  • parafezi
  • parafai
  • parafași
  • parafaseși
a III-a (el, ea)
  • parafea
(să)
  • parafeze
  • parafa
  • parafă
  • parafase
plural I (noi)
  • parafăm
(să)
  • parafăm
  • parafam
  • parafarăm
  • parafaserăm
  • parafasem
a II-a (voi)
  • parafați
(să)
  • parafați
  • parafați
  • parafarăți
  • parafaserăți
  • parafaseți
a III-a (ei, ele)
  • parafea
(să)
  • parafeze
  • parafau
  • parafa
  • parafaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

parafă

  • 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

parafa

  • 1. A semna prin parafă, a întări un act prin semnătură cu parafă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: scripisi attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Istoria nu e pentru noi un capitol încheiat, parafat și sigilat cu peceți. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A aplica o parafă pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pecetlui sigila

etimologie: