2 intrări

  • paradă paradie parade paradi păradă părade păradi păradie părodie poradă porade pradie
  • parada

52 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARÁDĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.) parádie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade.

para sf [At: (a. 1788) URICARIUL, XIV, 181/1 / V: (îrg) ~die, păradie, (reg) ~de, ~di, păr~, părade, păradi, părodie, por~, porade, pradie / Pl: ~de, (pop) ~răzi, părăzi, (reg) păraduri / E: ger Parade, fr parade, mg parádé] 1 Festivitate militară la care defilează trupele Si: ceremonie, serbare, (înv) parisie1. 2 Defilare a trupelor cu prilejul unei festivități militare. 3 (Pex) Cortegiu solemn. 4-6 (Îla) De ~ Care participă la o paradă (1-3). 7 (Îal) Festiv. 8 (Fig) Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să producă impresie, să atragă atenția asupra sa. 9-10 (Îljv) De ~ (Care se face, este etc.) de formă. 11-12 (Îljv) Cu ~ (În mod) ostentativ. 13-14 (Îe) A (se) face ~ (de sau cu ceva) A (se) face ceva ostentativ pentrua produce efect Si: a parada (1). 15-16 (Îae) A (se) face caz de ceva sau de cineva. 17-18 (La duel, scrimă etc.) Evitare a unei lovituri încercate de adversar (urmată de o contralovitură).

PARÁDĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentative, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.) parádie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade.

PARÁDĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele diferitelor arme, organizată cu prilejul unui eveniment sau al unei aniversări; p. ext. ceremonie. Într-o zi de paradă, la curtea generalisimului turc.. trag cu pistoale asupra lui. GHICA, S. 116. În ziua aceea era paradă domnească, NEGRUZZI, S. I 29. ◊ Loc. adj. De paradă = a) pentru paradă, destinat paradei. Cal de paradă; b) fig. de formă, de ochii lumii. Critica și autocritica servesc la dezvăluirea lipsurilor și la lupta împotriva prezentării de paradă a lucrurilor într-o lumină trandafirie și a îmbălării de pe urma succeselor în muncă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2684. ◊ Expr. A face paradă (de sau cu ceva) = a face ceva ostentativ pentru a produce efect, a se făli (cu ceva). Șampanie la Capșa beau mulți făcînd paradă De golul cel din creieri, de plinul cel din ladă. MACEDONSKI, O.I 48. Un gentilom ridicol ce face paradă cu titlurile și armele familiei sale. BOLINTINEANU, O. 366. 2. (Învechit) Cortegiu solemn, alai, pompă. Făt- Frumos și fiica lui Alb-împărat intrară cu mare paradă... în cetatea lui Roșiu-împărat. POPESCU, B. I 30. Cucernicul Platon s-a rugat să nu-l îngroape cu paradă. NEGRUZZI, S. I 215. – Pl. și: parăzi. - Variantă: (Munt.; popular) parádie (ISPIRESCU, L. 192) s. f.

PARÁDĂ s.f. 1. Trecere în revistă a unor trupe care defilează; (p. ext.) ceremonie. ♦ (Fig.) Exhibare (ridicolă) a unui sentiment pe care nu-l simți cu adevărat. ◊ A face paradă de ceva = a se făli cu ceva. 2. (Sport) Parare, evitare a unei lovituri. ◊ Paradă-ripostă = ansamblu de mișcări care duc repede pe un scrimer din apărare direct în atac. [Pl. -rade, -răzi. / < fr. parade, cf. sp. parada – oprire].

PARÁDĂ s. f. 1. trecere în revistă a unor trupe care defilează; (p. ext.) manifestație, spectacol destinat a atrage atenția. 2. (fig.) exhibare a unui sentiment care nu este simțit cu adevărat. ♦ a face ~ de ceva = a se făli cu ceva. 3. mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un scrimer, boxer etc. parează o lovitură a adversarului, încercând să dea o ripostă. (< fr. parade, germ. Parade)

parádă s. f. (sport) Parare, evitare a unei lovituri ◊ „[...] în minutul 89 doar o paradă in extremis a portarului S. împiedică mingea șutată năprasnic de B. să intre în plasă.” R.l. 18 VI 84 p. 5 (din germ. parade, fr. parade; DEX, DN3)

PARÁDĂ ~e f. 1) Defilare a trupelor militare sau a colectivelor sportive cu ocazia unei sărbători oficiale sau a unei festivități. ◊ De ~ de formă; de ochii lumii. 2) Etalare a unui lucru cu scopul de a-l pune în valoare. ◊ A face ~ de (sau cu) ceva a face ceva pentru a produce efect; a pune în valoare cu ostentație. 3) Ieșire pe arenă a ansamblului actorilor unui spectacol de circ. 4) (la box, scrimă) Ansamblu de mișcări executate succesiv de unul din sportivi pentru a para o lovitură a adversarului, dându-i o ripostă. /<fr. parade, germ. Parade,

paradă f. 1. reunire de trupe ce au să fie trecute în revistă; 2. afectațiune de a arăta, de a face să admire: face paradă cu averea sa. [Nemț. PARADE].

*parádă f., pl. e și (vulg.) parăzĭ (fr. parade, d. parer, a prepara, a orna; it. parata; rus. parád. V. parez, prepar). Adunare de trupe militare p. a sărbători ceva și a defila pe urmă în fața comandantuluĭ. A face paradă de (saŭ cu ceva), a te fuduli cu ceva. Paradă de erudițiune, arătarea erudițiuniĭ în semn de fudulie. De paradă, de fudulie, ca să vadă lumea: a arăta ceva de paradă. – Munt. vulg. și -ádie. V. ceremonie.

PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader.

PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado.

PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado.

PARÁDIE s. f. v. paradă.

parada vi [At: EMINESCU, N. 105 / Pzi: ~dez / E: fr parader] (Irn) 1 A se arăta ca la paradă. 2 A face caz de ceea ce face ori spune Si: (nob) a părădui2 Vz afișa, expune.

paradi1 [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~desc / E: rrm phaldo (Par pharaz)] (Pfm) 1-2 vtr A (se) strica. 3-4 vtr A (se) distruge. 5-6 vr (D. oameni) A se șubrezi (de boală sau) de bătrânețe.

arată toate definițiile

Intrare: paradă
paradă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • para
  • parada
plural
  • parade
  • paradele
genitiv-dativ singular
  • parade
  • paradei
plural
  • parade
  • paradelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paradie
  • paradia
plural
  • paradii
  • paradiile
genitiv-dativ singular
  • paradii
  • paradiei
plural
  • paradii
  • paradiilor
vocativ singular
plural
parade
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • paradi
  • paradire
  • paradit
  • paraditu‑
  • paradind
  • paradindu‑
singular plural
  • paradește
  • paradiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • paradesc
(să)
  • paradesc
  • paradeam
  • paradii
  • paradisem
a II-a (tu)
  • paradești
(să)
  • paradești
  • paradeai
  • paradiși
  • paradiseși
a III-a (el, ea)
  • paradește
(să)
  • paradească
  • paradea
  • paradi
  • paradise
plural I (noi)
  • paradim
(să)
  • paradim
  • paradeam
  • paradirăm
  • paradiserăm
  • paradisem
a II-a (voi)
  • paradiți
(să)
  • paradiți
  • paradeați
  • paradirăți
  • paradiserăți
  • paradiseți
a III-a (ei, ele)
  • paradesc
(să)
  • paradească
  • paradeau
  • paradi
  • paradiseră
păradă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părade
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păradi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păradie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părodie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poradă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porade
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pradie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paradă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • para
  • parada
plural
  • parăzi
  • parăzile
genitiv-dativ singular
  • parăzi
  • parăzii
plural
  • parăzi
  • parăzilor
vocativ singular
plural
Intrare: parada
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parada
  • paradare
  • paradat
  • paradatu‑
  • paradând
  • paradându‑
singular plural
  • paradea
  • paradați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • paradez
(să)
  • paradez
  • paradam
  • paradai
  • paradasem
a II-a (tu)
  • paradezi
(să)
  • paradezi
  • paradai
  • paradași
  • paradaseși
a III-a (el, ea)
  • paradea
(să)
  • paradeze
  • parada
  • paradă
  • paradase
plural I (noi)
  • paradăm
(să)
  • paradăm
  • paradam
  • paradarăm
  • paradaserăm
  • paradasem
a II-a (voi)
  • paradați
(să)
  • paradați
  • paradați
  • paradarăți
  • paradaserăți
  • paradaseți
a III-a (ei, ele)
  • paradea
(să)
  • paradeze
  • paradau
  • parada
  • paradaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)