19 definiții pentru paracliser palicriseri palisâcreri paraclisiar paraclisier părăclisări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. – Paraclis + suf. -er.

PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. – Paraclis + suf. -er.

paracliser sm [At: (a. 1838) IORGA, S. D. XIII, 74 / V: (îrg) ~sier, (înv) ~siar, (reg) palicriseri, palisâcreri, părăclisări / Pl: ~i / E: paraclis + -ar] Persoană însărcinată cu îngrijirea și paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului Si: (pop) țârcovnic, (reg) crâsnic, făt, pălămar1.

PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu îngrijirea și paza unei biserici îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țîrcovnic, crîsnic. Astăzi în sfîrșit îi pot scrie tatei, care-i paracliser. VINTILĂ, O. 45. Monahul Averchie este paracliser. STĂNOIU, C. I. 7. ♦ (Învechit) Cîntăreț de biserică. Prin cîntări [țînțarii] mă desfătează, par-c-ar fi paracliseri. ALEXANDRESCU, M. 261. – Variantă: paraclisiér (I. IONESCU, M. 229) s. m.

PARACLISÉR ~i m. Persoană care îngrijește o biserică, îndeplinind și anumite servicii la oficierea cultului religios; țârcovnic. /paraclis + suf. ~er

PARACLISIÉR s. m. v. paracliser.

PARACLISIÉR s. m. v. paracliser.

paraclisier m. servitor care îngrijește de curățenia și de buna rândueală a bisericii: paraclisierul se numește în Mold. palamar și în Tr. crâsnic.

paraclisiér și -sér m. (d. paraclis). Munt. Clisiarh, palamar, crîsnic, servitor saŭ și cîntăreț de biserică. – Vechĭ (lit.) și paraeclisiárh și paraclisiarh (mgr. paraekklisiárhis). V. țîrcovnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paraclisér (-ra-cli-) s. m., pl. paracliséri

paraclisér s. m. (sil. -cli-), pl. paracliséri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARACLISÉR s. (BIS.) 1. țârcovnic, (reg.) clisiarh, clisier, crâsnic, pălămar, (Transilv.) făt, (Transilv. și Bucov.) sfăt. (~ul se ocupă de îngrijirea unei biserici.) 2. v. dascăl.

PARACLISER s. (BIS.) 1. țîrcovnic, (reg.) clisiarh, clisier, crîsnic, pălămar, (Transilv.) făt, (Transilv. și Bucov.) sfăt. (~ul se ocupă de îngrijirea unei biserici.) 2. cîntăreț, dascăl, diac, psalt, țîrcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiarh, grămătic. (~ul îl ajută pe preot la oficierea slujbei.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

paraclisér, paracliseri s. m. Persoană însărcinată cu paza și îngrijirea unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea slujbelor religioase; (pop.) țârcovnic; (reg.) crâsnic, pălămar; dascăl. [Var.: paraclisiér, paraclisiár, părăclisări s. m.] – Din paraclis + suf. -ar.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

paracliser, paracliseri s. m. (friz.) frizer care își termină munca / treaba cu urări de bine adresate clientului în așteptarea unui bacșiș.

Intrare: paracliser
  • silabație: pa-ra-cli-ser info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paracliser
  • paracliserul
  • paracliseru‑
plural
  • paracliseri
  • paracliserii
genitiv-dativ singular
  • paracliser
  • paracliserului
plural
  • paracliseri
  • paracliserilor
vocativ singular
  • paracliserule
  • paraclisere
plural
  • paracliserilor
palicriseri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
palisâcreri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paraclisiar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paraclisier
  • paraclisierul
  • paraclisieru‑
plural
  • paraclisieri
  • paraclisierii
genitiv-dativ singular
  • paraclisier
  • paraclisierului
plural
  • paraclisieri
  • paraclisierilor
vocativ singular
  • paraclisierule
  • paraclisiere
plural
  • paraclisierilor
părăclisări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paracliser palicriseri palisâcreri paraclisiar paraclisier părăclisări

  • 1. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului.
    exemple
    • Astăzi în sfîrșit îi pot scrie tatei, care-i paracliser. VINTILĂ, O. 45.
      surse: DLRLC
    • Monahul Averchie este paracliser. STĂNOIU, C. I. 7.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit Cântăreț de biserică.
      exemple
      • Prin cîntări [țânțarii] mă desfătează, par-c-ar fi paracliseri. ALEXANDRESCU, M. 261.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Paraclis + sufix -er.
    surse: DEX '09 DEX '98