paracliser sm [At: (a. 1838) IORGA, S. D. XIII, 74 / V: (îrg) ~sier, (înv) ~siar, (reg) palicriseri, palisâcreri, părăclisări / Pl: ~i / E: paraclis + -ar] Persoană însărcinată cu îngrijirea și paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului Si: (pop) țârcovnic, (reg) crâsnic, făt, pălămar¹.