PARACLISER, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu îngrijirea și paza unei biserici îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țîrcovnic, crîsnic. Astăzi în sfîrșit îi pot scrie tatei, care-i paracliser. VINTILĂ, O. 45. Monahul Averchie este paracliser. STĂNOIU, C. I. 7. ♦ (Învechit) Cîntăreț de biserică. Prin cîntări [țînțarii] mă desfătează, par-c-ar fi paracliseri. ALEXANDRESCU, M. 261. – Variantă: paraclisier (I. IONESCU, M. 229) s. m.