parabolă¹ sf [At: DRLU / V: (îvr) parabol sn / Pl: ~le / E: fr parabole, lat parabola] 1 Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral Si: pildă. 2 Producție literară apropiată, prin structura alegorică, de fabulă. 3 (Pex) Exprimare alegorică Vz alegorie, fabulă, metaforă.

parabolă² sf [At: SIBINEANU, C. 55/27 / V: (îvr) ~le / Pl: ~le / E: fr parabole, lat parabola] 1 Curbă plană care reprezintă locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, numit focar, și de o dreaptă fixă, numită directoare. 2 (Pex) Grafic având forma unei parabole (1). 3 (Pex) Obiect cu forma unei parabole (1).

PARÁBOLĂ ¹, parabole, s. f. Curba care reprezintă locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix (numit focar) și de o dreaptă fixă (numită directoare).

PARÁBOLĂ², parabole, s. f. Mică povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral; alegorie; p. ext. vorbire învăluită, neclară. Nu înțelegea ce voia să spună milionarul acesta cu obraz de scapet și obicinuit să se exprime în parabole obscure. C. PETRESCU, A. 306. După aceste parabole, adaose... NEGRUZZI, S. I 8.

PARÁBOLĂ² s.f. Linie curbă care reprezintă locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix (focar) și de o dreaptă fixă (directoare). [< fr. parabole].

PARÁBOLĂ¹ s.f. Scurtă povestire alegorică cu caracter moral; pildă. ♦ (P. ext.) Alegorie, metaforă. [< fr. parabole, cf. lat. parabola, gr. parabole – asemănare].

PARÁBOLĂ¹ s. f. 1. scurtă povestire alegorică cu caracter moral; pildă. ◊ exprimare alegorică. 2. (p. ext.) alegorie. (< fr. parabole, lat. parabola, gr. parabole, comparație)

PARÁBOLĂ² s. f. curbă plană, loc geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix (focar) și de o dreaptă fixă (directoare). (< fr. parabole, lat. parabola)

PARÁBOLĂ² ~e f. Povestioară alegorică cu conținut, de obicei, religios, având un caracter moralizator; tâlc. /<fr. parabole, lat. parabola

PARÁBOLĂ¹ ~e f. geom. Curbă plană care reprezintă locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, numit focar, și de o dreaptă fixă, numită directoare. /<fr. parabole, lat. parabola

parabolă f. pildă, alegorie ce conține un adevăr important: parabola fiului risipitor. ║ Geom. 1. linie curbă ce rezultă din secțiunea unui con prin un plan paralel cu una din laturile sale: parabola geometrică seamănă cu o jumătate elipsă infinit de mare; 2. curbă descrisă în aer de un projectil.

*parábolă f., pl. e (vgr. parabolé, d. parabállo, arunc la o parte; lat. parábola. V. palavră; iper-bolă, balistă). Alegorie supt care se ascunde un adevăr important: parabolele luĭ Hristos. A vorbi pin parabole, a nu spune direct ceĭa ce vreĭ să spuĭ, a vorbi pin ocolurĭ. Parabolele luĭ Solomon, cartea proverbelor. Geom. Curbă plană de al doilea grad rezultată din secțiunea unuĭ con pintr’un plan paralel cu un plan tangent conuluĭ. Pin ext. Curba pe care o descrie în aer un proĭectil.

parabol sn vz parabolă¹

parabole sf vz parabolă²

parábolă s. f., g.-d. art. parábolei; pl. parábole

parábolă (curbă, povestire) s. f., g.-d. art. parábolei; pl. parábole

PARÁBOLĂ s. învățătură, pildă, (rar) parimie, (înv.) price. (A citit o ~.)

PARABOLĂ s. pildă. (A citit o ~.)