parabolă (gr. parabolé „comparare”, „vorbire alegorică”) ca figură de stil propriu-zisă constă în citarea unui exemplu sau a unei pilde imaginare în temeiul căreia, grație analogiei (comparației), se justifică o afirmație, o teză într-o dezbatere, un mesaj (P): „Se zice că nu trebuie ca magistrații să fie trași la sorți; aceasta-i, în adevăr, cum ai alege atleții la sorți, nu pe aceia care au aptitudini fizice pentru a concura, ci pe aceia pe care i-ar favoriza norocul; sau, de asemenea, dacă s-ar trage la sorți marinarul care trebuie să țină cârma, ca și cum ar trebui ales nu cel care știe pilotajul, ci cel pe care l-a desemnat tragerea la sorți”. (Aristote II, p. 104) Sin. collatio.