parabolă² sf [At: SIBINEANU, C. 55/27 / V: (îvr) ~le / Pl: ~le / E: fr parabole, lat parabola] 1 Curbă plană care reprezintă locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, numit focar, și de o dreaptă fixă, numită directoare. 2 (Pex) Grafic având forma unei parabole (1). 3 (Pex) Obiect cu forma unei parabole (1).

PARABOLĂ ¹, parabole, s. f. Curba care reprezintă locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix (numit focar) și de o dreaptă fixă (numită directoare).

PARABOLĂ² s.f. Linie curbă care reprezintă locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix (focar) și de o dreaptă fixă (directoare). [< fr. parabole].

PARABOLĂ² s. f. curbă plană, loc geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix (focar) și de o dreaptă fixă (directoare). (< fr. parabole, lat. parabola)

PARABOLĂ¹ ~e f. geom. Curbă plană care reprezintă locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, numit focar, și de o dreaptă fixă, numită directoare. /<fr. parabole, lat. parabola

parabolă f. pildă, alegorie ce conține un adevăr important: parabola fiului risipitor. ║ Geom. 1. linie curbă ce rezultă din secțiunea unui con prin un plan paralel cu una din laturile sale: parabola geometrică seamănă cu o jumătate elipsă infinit de mare; 2. curbă descrisă în aer de un projectil.

*parábolă f., pl. e (vgr. parabolé, d. parabállo, arunc la o parte; lat. parábola. V. palavră; iper-bolă, balistă). Alegorie supt care se ascunde un adevăr important: parabolele luĭ Hristos. A vorbi pin parabole, a nu spune direct ceĭa ce vreĭ să spuĭ, a vorbi pin ocolurĭ. Parabolele luĭ Solomon, cartea proverbelor. Geom. Curbă plană de al doilea grad rezultată din secțiunea unuĭ con pintr’un plan paralel cu un plan tangent conuluĭ. Pin ext. Curba pe care o descrie în aer un proĭectil.

parabole sf vz parabolă²

parabolă s. f., g.-d. art. parabolei; pl. parabole

parabolă s. f., g.-d. art. parabolei; pl. parabole

parabolă (curbă, povestire) s. f., g.-d. art. parabolei; pl. parabole

PARÁBOLĂ² (< fr.; cuv. gr.) s. f. (GEOM.) Curbă plană obținută prin secționarea unui con cu un plan paralel cu o generatoare a conului. Este definită ca locul geometric al punctelor din plan egal depărtate de o dreaptă fixă, numită directoare, și de un punct fix, numit focar. Ecuația p. este de gradul al doilea. Denumirea de p. a fost propusă de Apollonius din Perga (sec. 3 î. Hr.).