2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARAȘÚTĂ, parașute, s. f. Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. – Din fr. parachute.

PARAȘÚTĂ, parașute, s. f. Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. – Din fr. parachute.

parașu sf [At: AR (1832), 2722/25 / V: (înv) ~șiut sn, ~șiu sf, parașut sn / Pl: ~te / E: fr parachute] 1 Dispozitiv în formă de umbrelă cu suprafață mare, folosit pentru aterizarea lentă a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor Si: (îvr) parasol (2). 2 (Îs) ~ luminoasă Parașută cu care se lansează spre sol un material pe bază de magneziu, care se aprinde în contact cu aerul, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. 3 (Fig; arg) Femeie de moravuri ușoare. corectată

PARAȘÚTĂ, parașute, s. f. Aparat în formă de umbrelă folosit pentru a reduce viteza de cădere a unui obiect sau a unei persoane dintr-un avion și făcînd posibilă coborîrea fără pericol. Pilotul s-a salvat cu parașuta. Parașută automată = parașută care, la aruncarea din avion, se deschide în mod automat. Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material cu bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminînd puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc.

PARAȘÚTĂ s.f. 1. Aparat construit în forma unei umbrele, care încetinește căderea unui corp și este folosit pentru lansarea din avion a oamenilor sau a materialelor în timpul zborului. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material cu bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic. 2. Dispozitiv de frânare pentru cazuri de avarii la ascensoare. [< fr. parachute < parer – a evita, chute – cădere].

PARAȘÚTĂ s. f. 1. dispozitiv în formă de umbrelă, pentru lansarea din avion în timpul zborului. 2. dispozitiv de frânare pentru cazuri de avarii la ascensoare. (< fr. parachute)

PARAȘÚTĂ ~e f. Dispozitiv (de forma unei umbrele) pentru coborârea lentă a oamenilor (sau a unor obiecte) lansați dintr-un aparat de zbor. /<fr., engl. parachute

*parașútă f., pl. e (fr. parachute). Barb. Paracădere (ca paratrăsnet îld. paratoner).

PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter.

PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter.

parașuta [At: CĂLINESCU, S. 724 / Pzi: ~tez / E: fr parachuter] 1-2 vtr (C. i. oameni sau obiecte) A (se) lansa din avion cu parașuta. 3 vt (Fig; fam) A fi alungat cu brutalitate de undeva. 4 vr (Fig; fam) A apărea pe neașteptate undeva.

PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta.

PARAȘUTÁ vb. I. tr., refl. A (se) lansa cu parașuta. [< fr. parachuter].

PARAȘUTÁ vb. tr., refl. a (se) lansa din avion cu parașuta. (< fr. parachuter)

A PARAȘUTÁ ~éz tranz. (persoane sau obiecte) A lansa cu parașuta dintr-un aparat de zbor. /<fr. parachuter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parașútă s. f., g.-d. art. parașútei; pl. parașúte

parașútă s. f., pl. parașúte

parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză

arată toate definițiile

Intrare: parașută
parașută substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parașu
  • parașuta
plural
  • parașute
  • parașutele
genitiv-dativ singular
  • parașute
  • parașutei
plural
  • parașute
  • parașutelor
vocativ singular
plural
parașiut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parașiută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parașut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: parașuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parașuta
  • parașutare
  • parașutat
  • parașutatu‑
  • parașutând
  • parașutându‑
singular plural
  • parașutea
  • parașutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parașutez
(să)
  • parașutez
  • parașutam
  • parașutai
  • parașutasem
a II-a (tu)
  • parașutezi
(să)
  • parașutezi
  • parașutai
  • parașutași
  • parașutaseși
a III-a (el, ea)
  • parașutea
(să)
  • parașuteze
  • parașuta
  • parașută
  • parașutase
plural I (noi)
  • parașutăm
(să)
  • parașutăm
  • parașutam
  • parașutarăm
  • parașutaserăm
  • parașutasem
a II-a (voi)
  • parașutați
(să)
  • parașutați
  • parașutați
  • parașutarăți
  • parașutaserăți
  • parașutaseți
a III-a (ei, ele)
  • parașutea
(să)
  • parașuteze
  • parașutau
  • parașuta
  • parașutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

parașută parașiut parașiută parașut

  • 1. Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Pilotul s-a salvat cu parașuta.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Parașută automată = parașută care, la aruncarea din avion, se deschide în mod automat.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Dispozitiv de frânare pentru cazuri de avarii la ascensoare.
    surse: DN

etimologie:

parașuta

  • 1. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00

etimologie: