parașută sf [At: AR (1832), 272²/25 / V: (înv) ~șiut sn, ~șiută sf, parașut sn / Pl: ~te / E: fr parachute] 1 Dispozitiv în formă de umbrelă cu suprafață mare, folosit pentru aterizarea lentă a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor Si: (îvr) parasol (2). 2 (Îs) ~ luminoasă Parașută cu care se lansează spre sol un material pe bază de magneziu, care se aprinde în contact cu aerul, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. 3 (Fig; arg) Femeie de moravuri ușoare. corectat(ă)