PART¹, -Ă, parți, -te, adj. Care aparține parților, care se referă la parți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. – Din fr. parthe.

PART² interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee.

part i [At: CARAGIALE, O. I, 135 / E: fo] (Îcr șart) Cuvânt care redă zgomotul produs de o lovitură dată cu palma.

PART interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee.

PART interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de o lovitură (cu palma). N-apuc să răspunz, domnule, și șart! part! trosc! pleosc! patru palme. CARAGIALE, O. I 202.

PART, -Ă adj. care aparține parților, popor din antichitate, de origine iraniană, dintre Eufrat și Indus. ◊ (s. f.) limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. (< fr. parthe)

part! int. ce exprimă sgomotul lovirii neașteptate: n’apuc să răspunz... și șart! part! CAR. [Onomatopee].

PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes.

PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

hai¹ i [At: ANON. CAR. / V: ~in / E: fo] 1 (Are) Imită un suspin. 2 (Are) Exprimă regretul. 3 (Are) Exprimă admirația. 4 Exprimă o interogație familiară. 5 (Exclamativ) Ba bine că nu! 6 Haide.

parți smp [At: XENOPOL, I. R. I, 92 / E: fr parthes] Populație scitică stabilită în vestul Asiei, unde a întemeiat un regat puternic pe la anul 260 î. H.

pârț¹ [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: (reg) ~a, (fam) ~i / Pl: (4) ~uri, (5-7) ~i / E: fo] 1 i Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2-3 i (Fam; îf pârți; îcr hârți, scârți) Exclamație ironică rostită (după o încercare neizbutită sau) după un mare efort zadarnic. 4 sn Emanație gazoasă, urât mirositoare, care se elimină cu zgomot din intestinul gros prin orificiul anal Si: (pop) bășină, fâsâială, (fam) vânt. 5-6 sm (Reg) Epitet depreciativ dat (unui om de nimic sau) unei persoane neînsemnate. 7 sm (Gmț) Epitet dat unui copil. 8-9 i (Mun; îe) Hârț-~ Se spune când cineva (spune o prostie sau) face o gafă. 10 av (Mai ales d. tineri; îe) A umbla hârța-~a A pierde vremea.

pârța¹ i vz pârț

pârți i vz pârț¹

PARȚI s. m. pl. Veche populație de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, unde a întemeiat un puternic stat sclavagist în sec. III a. Cr. – Din fr. Parthes.

PÂRȚ, pârțuri, interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaze care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

PÂRȚ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal). /Onomat.

Parți m. pl. vechiu popor în Azia, se așeză la S.-E. de Marea Caspică, unde formă un regat puternic (250 a. Cr.), suplantat în urmă de Sasanizi. Călăreți plini de cutezare și buni arcași, Parții se luptară cu Romanii în timp de două secole.

tărța-părța f. pop. bagatelă: târța-pârța mai nimica PANN. [Origină necunoscută].

pîrț (Triv.), interj. care arată zgomotu emisiuniĭ de gazurĭ din orificiu anal. (Înrudit pin sunet cu germ. farzen, a face pîrț). – Se zice și tîrt, tîrț și tîrța-pîrța.

tîrța-pîrța, V. pîrț.

part² (rar) interj.

!part¹ adj. m., s. m., pl. parți; adj. f. partă, pl. parte

part² (rar) interj.

*part¹ adj. m., pl. parți; f. partă, pl. parte

part interj.

pârț² (pop.) s. n., pl. pârțuri

pârț¹ (pop.) interj.

+șart! part! interj. + interj.

parți (populație iraniană) s. m. pl.

pârț¹ (pop.) interj.

pârț² (pop.) s. n., pl. pârțuri

parți (populație iraniană) s. m. pl. (sg. part)

pârț interj.

pârț s. n., pl. pârțuri

pîrț interj. – 1. Imită zgomotul unei bășini. – 2. Arată disprețul. Creație expresivă, cf. pîr, și Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrțîi, vb. (a da pîrțuri); pîrțîială, s. f. (serie de bășini); pîrțuică, s. f. (diaree).

PÄRT, Arvo (n. 1935), compozitor estonian. Din 1980, stabilit la Viena, apoi la Berlin. Lucrează ca inginer de sunet. Creație inițial într-un stil tradițional, apoi perioadă matematică și serială („Perpetuum Mobile”, „Diagrammid”). Ulterior integrează tradiția, prin tehnici de colaj („Collage teemal Bach”, „Credo”) și evoluează spre un stil sincretic, asociind referințele gregoriene cu sonorități noi („Simfonia a III-a”), într-un profund caracter religios.

PARȚI (< fr., lat.) s. m. pl. Popor nomad de origine iraniană, care a întemeiat în sec. 3 î. Hr., între Eufrat și Ind, statul part, încorporat în sec. 3 d. Hr. Imp. Sasanid.

PÎRȚ subst. onomatopeic. 1. Pîrțul, munt., 1572 (Glos); Părțul, Ioniță, mold. (Sd VII 220). 2. Pîrț/ea, Pătru moșul satului Pîrț/ești (16 A II 81); -ești s. (Glos); -ani, -ana s, f.; Pîrțea = Părța (Glos); Pîrța și Perța, -ard. (Viciu 16). 4. Pirțea, Oprea (17 B III 486). 5. Părțăilă (16 A II 129). 6. Purțul, N. (RI XII 113) și – C. (RI XIII).

hai, pârț! expr. (adol., vulg.) pleacă!, fugi!, du-te de-aici!

pârț I. pârțuri s. n. (pop.) gaze intestinale II. interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal)

PÂRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) târț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vânt, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam.

PÎRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) tîrț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vînt, (pop.) bășină, fîsîială, (prin Bucov. și Maram.) tîrtîită, (fam.) pam.

Săgeata Parților – Parții, vechi popor scitic (au întemeiat un regat lîngă Marea Caspică în secolul III î.e.n.), erau vestiți călăreți și arcași. În lupte, retragerea lor era mai periculoasă decît atacul, căci de pe cai, stînd cu spatele, trăgeau cu arcul peste umăr, țintind cu mare dibăcie în dușmanii urmăritori. „Săgeata Parților” a devenit astfel o expresie prin care se înțelege un gest sau un cuvînt, lansat în clipa plecării, cu efect hotărîtor. IST.

pârța s.f. art. (reg.) dizenterie.