PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

pârț¹ [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: (reg) ~a, (fam) ~i / Pl: (4) ~uri, (5-7) ~i / E: fo] 1 i Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2-3 i (Fam; îf pârți; îcr hârți, scârți) Exclamație ironică rostită (după o încercare neizbutită sau) după un mare efort zadarnic. 4 sn Emanație gazoasă, urât mirositoare, care se elimină cu zgomot din intestinul gros prin orificiul anal Si: (pop) bășină, fâsâială, (fam) vânt. 5-6 sm (Reg) Epitet depreciativ dat (unui om de nimic sau) unei persoane neînsemnate. 7 sm (Gmț) Epitet dat unui copil. 8-9 i (Mun; îe) Hârț-~ Se spune când cineva (spune o prostie sau) face o gafă. 10 av (Mai ales d. tineri; îe) A umbla hârța-~a A pierde vremea.

PÂRȚ, pârțuri, interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaze care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

tărța-părța f. pop. bagatelă: târța-pârța mai nimica PANN. [Origină necunoscută].

tîrța-pîrța, V. pîrț.

pârț² (pop.) s. n., pl. pârțuri

pârț² (pop.) s. n., pl. pârțuri

pârț s. n., pl. pârțuri

pârț I. pârțuri s. n. (pop.) gaze intestinale II. interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal)

PÂRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) târț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vânt, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam.

PÎRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) tîrț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vînt, (pop.) bășină, fîsîială, (prin Bucov. și Maram.) tîrtîită, (fam.) pam.

pârța s.f. art. (reg.) dizenterie.