PAPURĂ, papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. – Lat. *papura.

papură¹ sf [At: KLEIN, D. 60 / V: (îrg) ~poră, (reg) ~pără / Pl: (rar) ~ri / E: ml *papura cf ngr πάπυρος] 1 (Șîc) ~-de-baltă Plantă acvatică cu tulpina neramificată, înaltă și subțire, cu flori unisexuate grupate într-un spic compact, cu frunzele îngust-lineare, în formă de uluc în partea inferioară (Typha angustifolia). 2 Plantă acvatică asemănătoare, cu frunzele lat-lineare, plane în partea inferioară (Typha latifolia) Si: (reg) bățea, berbecuț, bucșău, culm, spetează, șovar. 3-4 (Prc) Frunze ale papurei¹ (1-2), (din care se fac rogojini, coșuri etc. sau) care servesc ca material de legat. 5 (Bot; îc) ~-mică (sau ~-mititică) Târsă (Typha minima). 6 (Îe) A căuta (sau a găsi cuiva) nod în ~ A căuta să găsești cuiva defecte cu orice preț. 7 (Reg; îe) Cât ~ în baltă În cantitate foarte mare. 8 (Reg; îe) A avea dinți de ~ A amenința, fără a fi în stare să treacă la fapte. 9 (Pex; îvr) Rogojină. 10 (Pex; rar) Papomiță. 11 (Bot; reg) Pipirig¹ (Holoschoenus vulgaris). 12 (Bot; reg; șîc ~-de- baltă) Rogoz {Carex). 13 (Bot; reg) Stânjen-galben (Iris pseudocorus). 14 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp (sau ~-de-șes) Săghioară (Iris halophita). 15 (Bot; reg; îc) ~-de-rogojină Crin-de-baltă (Butomus umbellatus). 16 (Bot; reg; îc) ~-flocoasă Mălaiul-cucului (Lusula campestris). 17 (Bot; reg; îc) ~-roșie Obligeană (Acorus calamus). 18 (Bot; reg; îc) ~-rotundă Pipirig (Schoenoplectus lacustris). 19 (Bot; reg; îc) ~-bună Plantă nedefinită mai îndeaproape. 20 (Bot; reg; îc) ~-albă Plantă nedefinită mai îndeaproape. corectat(ă)

papură² sf [At: (a. 1726-1733) N. A. BOGDAN, C. M. 160 / Pl: ~re / E: nct] 1 (Înv) Țesătură cu fir, nedefinită mai îndeaproape. 2 (Nob) Pernă.

PAPURĂ, (rar) papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. – Lat. *papura.

PAPURĂ, (rar) papuri, s. f. (De obicei cu sens colectiv) Plantă cu tulpina înaltă și subțire, cu frunze lungi și înguste, care crește în ape stătătoare sau lin curgătoare (Typha angustifolia). S-a fost pornit un vînt molatec Să miște papura din baltă. GOGA, C. P. 21. Într-o clipă, alarmate, Ies din șanțuri vrăbiile. Papura pe lac se zbate Legănîndu-și săbiile. TOPÎRCEANU, B. 47. Cînd pe malu-i trece noaptea Călătorul șuierînd, printre papuri cînd și cînd El aude triste șoapte. ALECSANDRI, P. I 13. ◊ Expr. A căuta (sau a găsi cuiva) nod în papură = a căuta (sau a găsi) greșeli, cusururi, acolo unde ele nu sînt, a căuta pricină de învinuire; a învinovăți pe nedrept. Căuta nod în papură lui Mihai. ISPIRESCU, M. V. 57. ♦ (Cu sens restrictiv) Frunzele plantei descrise mai sus, din care se fac rogojini, coșuri etc. Scoase de sub pat o legătură de papură și... se așază pe un scaun cu trei picioare... apucîndu-se de împletit un coș. V. ROM. iulie 1953, 84.

PAPURĂ ~i f. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină erectă neramificată, cu inflorescențe cilindrice terminale și cu frunze lungi liniare, din care se împletesc diferite obiecte (coșuri, rogojini etc.); șovar. ◊ A căuta nod în ~ a căuta părți negative acolo unde ele nu există. /<lat. papura

papură f. plantă ce crește prin ape stagnante și lin curgătoare, de unde se cosește ca și fânul, servind la facerea rogojinilor și, în dogărie, la astupatul buților (Typha angustifolia). [Bulg. PAPUR, papură].

pápură f., pl. ĭ (vgr. pápyros, papir; bg. papur, papură). O plantă acŭatică cu frunze foarte lungĭ și înguste pornite toate din cotor și întrebuințate la făcut rogojinĭ, diferite alte împletiturĭ și tampoane pescăreștĭ (typha latifólia). – Cea cu foile înguste (angustifólia) se numește șovar. Papură-vodă, personagiŭ fudul, dar fără forță (e porecla luĭ Ștefăniță-Vodă [fiu lui Vasile Lupu], supt care a fost o foamete așa de mare, în cît s’a făcut pîne și din papură). A fi din timpu luĭ Papură-vodă, a fi de modă veche, a fi ridicul pin vechime. – Vechĭ și páporă.

papără sf vz papură¹

paporă sf vz papură¹

BÎTEA (pl. -tele) sf. Trans. (BUD.) 🌿= PAPURĂ [bîtă].

CĂUTA (caut), CĂTA (cat) I. vb. tr. 1 A umbla să afle, să găsească ceva pierdut sau rătăcit: îmi caut pălăria; (P): cine caută, găsește, a) cine stăruește, izbutește: b) cine lucrează, agonisește; (P): caută ziua de ieri, caută fără să știe ce, caută un lucru ce nu se poate găsi; 👉 AC, IAPĂ, PAPURĂ ¶ 2 A umbla să găsească pe cineva: s’a dus să-l caute pe frate-său ¶ 3 A umbla după ceva, a se sili să afle, să capete sau să descopere ceva: ~ o slujbă; ~ să se însoare; ~ bătaie; ~ ceartă; ~ soluțiunea unei probleme ¶ 4 A scotoci: ~ prin buzunare ¶ 5 A încerca, a se sili: ~ să scape; conștiința lui vinovată căută să se apere (VLAH.) ¶ 6 A cerceta un bolnav și a-l îngriji: căuta bolnavii din sat și mîngiia pe săraci (ODOB.) ¶ 7 A îngriji, a administra: își caută singur moșia ¶ 8 A ținea seama, a lua în considerație: Nu-i căuta chipul, nu-i căuta anii (PANN) ¶ 9 A veni într’un loc (cu intențiuni bune sau rele), a se duce într’un loc spre a face ceva: n’ai ce~ în casa mea ¶ 10 A-și îndrepta privirile spre a vedea sau cerceta ceva, a privi, a se uita: cînd o căutai, era cu ochii scăldați în lacrămi (ISP.); 👉 CAL. II. vb. intr. 1 A privi, a-și îndrepta privirile, a se uita: copilul, cîndu-l botezi, trebue să caute cu fața cătră răsărit (PRV.-MB.); cătă într’o parte și într’alta și nu văzu nicăiri lumină (ISP.) ¶ 2 A ținea seamă, a lua în considerație: nu caut la preț; judecătorii ... să nu-l caute căci e sărac, ci să-l judece pe dreptate (PRV.-MB.); cît sînt eu de blînd și cît ești de bătrînă, nu-ți caut, te cotonogesc! (CAR.) ¶ 3 A se îngriji, a avea grijă: ~ de casă; a-și ~ de drum, a-și urma drumul, fără a se ocupa de alții sau de altele; a-și~ de treabă, a sta de-o parte, fără a se amesteca în treburile altora ¶ 4 ~ la (sau în) stele, ~ în cărți, a umbla să ghicească norocul cuiva prin cercetarea stelelor, prin așezarea cărților de joc. III. vb. refl. A se îngriji (vorb. de un bolnav), a-și vedea de sănătate: s’a căutat cu doctori și cu babe, dar nimic nu i-a folosit; F: ai dreptate, numai nu te cauți, se zice, în ironie, cuiva care se plînge de o nedreptate (într’o chestiune de puțină importanță). IV. vb. unipers. CAUTĂ (mai adesea cată , trebue: cată să-l asculți, dacă-ți poruncește ceva [lat. *cautare < cautus; forma căta a rezultat din căuta < căota, întocmai ca făreca < făureca].

Papură-Vodă m. poreclă dată lui Ștefăniță-Vodă, Domnul Moldovei, sub care lumea (din cauza foametei) mânca pâine din papură măcinată; ajuns personaj legendar ca și Ciubăr-Vodă: ai noroc, că ești de când cu Papură-Vodă AL.

páporă, V. papură.

papură s. f., g.-d. art. papurii; pl. papuri

papură s. f., g.-d. art. papurii; pl. papuri

papură s. f., g.-d. art. papurii; pl. papuri

papură, gen. papurii

papură-roșie (plantă) s. f., g.-d. art. papurii-roșii

papură-rotundă (plantă) s. f., g.-d. art. papurii-rotunde

papură-roșie (plantă) s. f., g.-d. art. papurii-roșii

papură-rotundă (plantă) s. f., g.-d. art. papurii-rotunde

papură-roșie s. f.

papură-rotundă s. f.

papură (-re), s. f. – Stuf, trestie (Typha angustifolia). – Megl. papră, păpură. Gr. πάπυρος › lat. papyrus, probabil prin intermediul unei forme *papura (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 403; Candrea, Éléments, 10; Pușcariu 1259; Candrea-Dens., 1353; REW 6218; Diculescu, Elementele, 484; Graur, Rom., LIII, 543; Rosetti, II, 65). Bg. papura provine din rom. (Capidan, Raporturile, 220). – Der. păpuri, vb. (a acoperi, a astupa cu papură); păpuriș, s. n. (rogoziș); păpurică, s. f. (varietate de ghiocel, Butomus umbellatus); paporniță, s. f. (coș, coșarcă; Arg., pălărie). E dubletul lui papirus, s. n., din fr.

PÁPURĂ (< lat.) s. f. Denumire dată plantelor erbacee higrofite din genul Typha, cu tulpina neramificată, frunze lungi și flori unisexuate, dispuse în spice compacte, spicul mascul fiind tangent cu cel femel la p. cu frunza lată (Typha latifolia) și puțin distanțat (1-3 cm), la p. cu frunza îngustă (Typha angustifolia). Răspândită în Europa, Asia, America de Nord, Australia; în România crește în mlaștini, bălți, pe marginea lacurilor și, mai ales, în Delta Dunării. Rizomii, bogați în în substanțe organice, sunt folosiți în industria medicamentelor și a băuturilor alcoolice; frunzele și tulpinile sunt utilizate la confecționarea unor împletituri (coșuri, rogojini etc.) și în dogărie. ◊ Expr. A căuta sau a găsi nod în papură v. nod.

PAPURĂ VODĂ v. Ștefăniță Lupu.

TYPHA L., PAPURĂ, fam. Typhaceae. Gen răspîndit pe tot globul, cca 16 specii, erbacee. Frunze liniare, erecte. Flori așezate în spadice, lungi, cele mascule se află deasupra celor femele. Fructe mici cu papus foarte lung.

PAPURĂ s. v. pipirig.

PAPURĂ s. 1. (BOT.; Typha) (reg.) bățea, berbecuț, bucșău, culm, rogoz, șovar, (Transilv. și Maram.) spetează, (Maram.) spetie. 2. v. stuf.

PAPURĂ s. (BOT.; Typha) (reg.) bățea, berbecuț, bucșău, culm, rogoz, șovar, (Transilv. și Maram.) spetează, (Maram.) spetie.

papură s. v. PIPIRIG.

PAPURĂ-ROTUNDĂ s. v. pipirig, rogoz.

papură-rotundă s. v. PIPIRIG. ROGOZ.

papură, papure, s.f. (înv.) 1. țesătură cu fir. 2. pernă.