PAPAL, -Ă, papali, -e, adj. Care aparține papei², privitor la papă²; care emană de la papă; pontifical; p. ext. catolic. – Din fr. papal.

papal, ~ă a [At: CR (1848), 2²/2 / Pl: ~i, ~e / E: fr papal] 1 Care aparține papii² Si: (înv) păpesc (1), (îvr) papicesc (1). 2 Care provine de la papă² Si: (înv) păpesc (2), (îvr) papicesc (2). 3 Privitor la papă² Si: (înv) păpesc (3), (îvr) papicesc (3). 4 De papă² Si: (înv) păpesc (4), (îvr) papicesc (4). 5 Care reprezintă pe papă² Si: (înv) păpesc (5), (îvr) papicesc (5). 6 (Pex) Catolic.

PAPAL, -Ă, papali, -e, adj. Care aparține papei², privitor la papă²; pontifical; p. ext. catolic. – Din fr. papal.

PAPAL, -Ă, papali, -e, adj. De papă, al papei; p. ext. catolic. Scaun papal.

PAPAL, -Ă adj. Care aparține papei, de papă; (p. ext.) catolic. [Cf. fr. papal, it. papale].

PAPAL, -Ă adj. care aparține papei; referitor la papă. (p. ext.) catolic. (< fr. papal)

PAPAL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru papa de la Roma; propriu papei de la Roma; pontifical. Veșminte ~e. Stemă ~ă. 2)Care ține de catolicism; propriu caatolicismului. /<fr. papal

papal a. ce ține de Papa: demnitate papală.

*papál, -ă adj. (mlat. papalis). Al papiĭ: enciclică papală.

papală sf vz păpălău

papalău sm vz păpălău

papalâu sm vz păpălău

papalei sm vz păpălău

papăl sm vz păpălău

papălău sm vz păpălău

papel sm vz păpălău

papelă sf vz păpălău

păpălău sm [At: POLIZU / V: papală, ~lele, papalău, papalâu, papalei, papăl, pap~, papel, papelă, pupele / Pl: ~ăi / E: nct] (Bot) 1 (Reg; șîc papăl-beșicos) Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui și cu fructe roșii-portocalii, de mărimea unei cireșe, folosită în medicina populară Si: (reg) bășică, bășicuță, boborea, bobuschii, bubuclie, cireașa-evreului, cireșică-jidovească, curcubețică, dălac, fusui-sălbatic, gheorghinar, gogoașă, iarba-bubei (Physalis alkekengi). 2 (Reg; îf papalău) Mătrăgună (Atropa belladonna). 3 (Reg; îf papelă) Spanac porcesc (Chenopodium hybridum).

pupele sfp vz păpălău

PĂPĂLĂU s. n. Plantă din familia solaneelor cu flori alb-gălbui și cu fructe roșii-portocalii de mărimea unei cireșe; crește prin păduri, tufișuri, vii etc. (Physalis Alkekengi).

păpălău m. plantă cu flori alb-gălbui, al cării fruct e o boabă roșie de mărimea unei cireșe (Physalis alkekengi): poporul vindecă cu această plantă buba și durerea de măsele. [Mold. papele: cf. ung. PAP, preot; la Brașov, păpădia se zice papalungă].

păpălăŭ m. (ung. páponyá, id.). O plantă solanee cu florĭ albe gălbuĭ, cu fructu roș în formă de boabă roșie de mărimea uneĭ cireșe închis într’un cálice roș și unflat ca un balon (phýsalis alkekéngi). Poporu-l întrebuințează ca medicament contra bubeĭ rele și dureriĭ de măsele. Fructele luĭ îs diuretice. V. gogoașă.

papal adj. m., pl. papali; f. papală, pl. papale

papal adj. m., pl. papali; f. papală, pl. papale

papal adj. m., pl. papali; f. sg. papală, pl. papale

păpălău s. m., art. păpălăul; pl. păpălăi, art. păpălăii

păpălău s. m., art. păpălăul; pl. păpălăi, art. păpălăii

păpălău s. m., art. păpălăul; pl. păpălăi, art. păpălăii

PAPAL adj. (BIS.) 1. apostolic, pontifical. (Scaunul ~.) 2. (livr.) pontifical, (înv.) papicesc, păpesc. (Statul ~.) 3. v. catolic.

PAPAL adj. (BIS.) 1. apostolic, pontifical. (Scaunul ~.) 2. (livr.) pontifical, (înv.) papicesc, păpesc. (Statul ~.) 3. catolic, roman, romano-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. și reg., mai ales în Transilv.) papistaș, papistășesc. (Biserica ~.)

PAPELĂ s. v. spanac-porcesc.

PĂPĂLĂU s. (BOT.; Physalis alkekengi) v. gogoașă.

papelă s. v. SPANAC-PORCESC.

papele s. pl. v. GOGOAȘĂ. PĂPĂLĂU.

PĂPĂLĂU s. (BOT.; Physalis alkekengi) gogoașă, (reg.) bășică, bășicuță, beșicuri (pl.), boborea, bubuclie, curcubețică, dalac, papele (pl.), puf, pufai, pufulete, buruiană-de-abubă, cireașa-evreului, cireașă-jidovească, fusui-sălbatec, iarba-bubei.

păpălău, păpălăi, s.m. (reg.) 1. plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui și cu fructe roșii-portocalii ca niște cireșe; bășicuță, bășică, boborea, bubuchie, curcubetică, gheorghinar. 2. mătrăgună. 3. spanac porcesc. 4. (fig.; pop.) prostănac, prostălău.

PĂPĂLĂU s. m. Plantă erbacee perenă din familia solanaceelor, înaltă de 25-60 cm, cu frunze ovale, flori albe-gălbui și fructul bacă roșie, închis în caliciul veziculos umflat (Physalis alkekengi). Cu excepția fructelor (folosite ca diuretic), întreaga plantă este otrăvitoare.

PĂPĂL cf. subst. păpălău (plantă). 1. Păpălui, mold. (Sd XI 53). 2. Păpăluță (Isp III¹). 3. Cf. Păpălarul s. (17 B II 72).