PĂPĂLĂU s. m. Plantă erbacee perenă din familia solanaceelor, înaltă de 25-60 cm, cu frunze ovale, flori albe-gălbui și fructul bacă roșie, închis în caliciul veziculos umflat (Physalis alkekengi). Cu excepția fructelor (folosite ca diuretic), întreaga plantă este otrăvitoare.