Definiția cu ID-ul 970802:
Enciclopedice
PĂPĂL cf. subst. păpălău (plantă). 1. Păpălui, mold. (Sd XI 53). 2. Păpăluță (Isp III1). 3. Cf. Păpălarul s. (17 B II 72).
PĂPĂL cf. subst. păpălău (plantă). 1. Păpălui, mold. (Sd XI 53). 2. Păpăluță (Isp III1). 3. Cf. Păpălarul s. (17 B II 72).