6 intrări

Articole pe această temă:

54 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÁPĂ2, papi, s. m. Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață. – Din lat., sl. papa.

PÁPĂ1 s. f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. Compus: (reg.) papa-găinii = păpădie. 2. (Reg.) Omletă. – Lat. pappa.

pa1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: (rar) ~pe / E: lat pappa] 1 (Îvp) Mâncare pentru copii mici făcută din lapte sau apă, cu adaos de făină, de griș etc. 2 (Pgn; în limbajul copiilor) Mâncare. 3 (Bot; reg; îc) ~pa-găinii Păpădie (Taraxacum officinale). 4 (Reg; șîs ~ domnească) Delicatesă. 5 (Reg) Mâncare preparată din mălai și bucăți de slănină. 6 (Reg) Mâncare preparată din smântână cu unt, îngroșată cu mălai. 7 (Reg) Mâncare, nedefinită mai îndeaproape, preparată din mămăligă. 8 (Reg) Omletă. 9 (Reg) Mâncare ciobănească preparată din caș și urdă prăjite împreună. 10 (Trs) Mălai amestecat cu apă, care se dă ca hrană puilor mici de găină. 11 (Trs; Ban; șîs ~pa puietului) Lăptișor-de-matcă. 12 (Trs) Urdoare.

pa2 sm [At: CORESI, EV. 183 / Pl: ~pi / E: slv папа, lat papa] 1-2 Șef (al bisericii romano-catolice și) al statului Vatican Si: (îvr) papij (1-2).

PÁPĂ2, papi, s. m. Capul Bisericii catolice (și al statului Vatican). – Din lat., sl. papa.

PÁPĂ1 s. f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. ◊ Compus: (reg.) papa-găini = păpădie. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). – Lat. pappa.

PÁPĂ1 s. f. 1. (În graiul copiilor și, prin imitație, în cel al adulților) Mîncare. Ce faci tu acolo de azi dimineață, ca un lăstun?Așez fînu în podu șurii... Cobori iute, că ți-am adus papă. ALECSANDRI, T. 896. 2. (Regional) Papară (2), scrob. Șede curca și se ouă, Și se ouă două ouă, Să vă facă papă vouă. MARIAN, NU. 363.

PÁPĂ2, papi, s. m. Șeful bisericii catolice. S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care În turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146. ◊ Expr. A fi mai catolic decît papa v. catolic.

PÁPĂ s.m. Șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). [< lat. papa, cf. it. papa < gr. papas – părinte].

PÁPĂ s. m. șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). (< lat. papa)

PÁPĂ2 ~i m. Șef suprem al bisericii catolice și al Vaticanului. [G.-D. papei] /<lat., sl. pappa

PÁPĂ1 f. (în limbajul copiilor mici sau al maturilor când vorbesc cu copiii mici) Ceea ce se mănâncă; mâncare. /<lat. pappa

pàpă f. fiertură pentru prunci. [Lat. PAPPA].

1) pápă m., pl. ĭ (vsl. papa, gr. páppas, lat. papa, tată, epitet respectuos adresat episcopilor. Papa, un papă, al papiĭ saŭ al luĭ papa, unuĭ papă. V. păpădie). Șefu bisericiĭ catolice, cu sediu în Roma. (Se găsește în manuscrise deja în sec. 17). – La Dos. și pápij m. (pol. papiež). V. popă.

2) pápă f., pl. e (lat. pappa și pâpa, it. pappa). Mîncare în limba copiilor. Mîncare moale, ca lapte cu orez ș. a.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.

păpa vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pzi: pap / E: ml pappare] 1 (Fam; în vorbirea copiilor sau irn) A mânca. 2 (Îe) A ~ bătaie A mânca bătaie. 3 (Pex) A suferi alte pedepse. 4-5 (Îc) Papă-lapte (Persoană) care este lipsită de energie și de inițiativă. 6 (Îc) Papă-tot Mâncău. 7 (Pex) A consuma. 8 (Pex) A termina. 9 (Fig; c. i. bunuri materiale) A-și însuși pe nedrept. 10 (Fig; c. i. bani) A cheltui. 11 (Fig; c. i. bani) A irosi. 12 (Fig; c. i. bunuri materiale) A distruge. 13 (Pex; c. i. oameni) A scoate din luptă.

PAPĂ-LÁPTE s. m. invar. Persoană lipsită de energie, de combativitate, de vigoare. Papă-lapte cela care, de cîte ori vorbește cu mine, tremură ca varga? La TDRG. Las că te-oi pricopsi eu, papă-lapte. NEGRUZZI, S. III 25.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor și, prin imitație, familiar sau ironic, în cel al adulților) A mînca. O cloșcă cu pui mai rămăsese și mi-a păpat-o și p-aia. DELAVRANCEA, S. 230. Un dușman de lup... de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139. Nu mi-i foame...Nu?... Ai păpat zacuscă astăzi? ALECSANDRI, T. I 205. 2. Fig. A risipi, a irosi, a prăpădi ceva prin cheltuieli nebunești; a toca. (Cu pronunțare regională) Moșia preuților a papat-o ca și pe moșia Humulești. CREANGĂ, A. 80. ◊ Expr. Pupă-l în bot și-i papă tot = dă-te bine pe lîngă cel puternic și despoaie-l cît poți. Tot vorba bietei neveste, zice: «Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot», că sătulul nu crede la ăl flămînd! CARAGIALE, O. I 107.

A PĂPÁ pap tranz. fam. 1) (alimente) A introduce în gură, mestecând și înghițind; a mânca. ◊ Papă-lapte calificativ depreciativ, atribuit unei persoane molâie, lipsite de vlagă și de inițiativă. 2) fig. (bani, avere etc.) A cheltui în mod nechibzuit; a toca; a irosi. /<lat. pappare

arată toate definițiile

Intrare: papă (bis.)
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pa
  • papa
plural
  • papi
  • papii
genitiv-dativ singular
  • pa
  • papii
  • papei
plural
  • papi
  • papilor
vocativ singular
  • pa
  • papo
plural
  • papilor
Intrare: papă (mâncare)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pa
  • papa
plural
genitiv-dativ singular
  • pape
  • papei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: papa-găinii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papa-găinii
plural
genitiv-dativ singular
  • papei-găinii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: papă-lapte (s.f.)
papă-lapte2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papă-lapte
  • papă-lapte
plural
  • papă-lapte
  • papă-lapte
genitiv-dativ singular
  • papă-lapte
  • papă-lapte
plural
  • papă-lapte
  • papă-lapte
vocativ singular
plural
Intrare: papă-lapte (s.m.)
papă-lapte1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papă-lapte
  • papă-lapte
plural
  • papă-lapte
  • papă-lapte
genitiv-dativ singular
  • papă-lapte
  • papă-lapte
plural
  • papă-lapte
  • papă-lapte
vocativ singular
plural
Intrare: păpa
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păpa
  • păpare
  • păpat
  • păpatu‑
  • păpând
  • păpându‑
singular plural
  • pa
  • păpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pap
(să)
  • pap
  • păpam
  • păpai
  • păpasem
a II-a (tu)
  • papi
(să)
  • papi
  • păpai
  • păpași
  • păpaseși
a III-a (el, ea)
  • pa
(să)
  • pape
  • păpa
  • păpă
  • păpase
plural I (noi)
  • păpăm
(să)
  • păpăm
  • păpam
  • păparăm
  • păpaserăm
  • păpasem
a II-a (voi)
  • păpați
(să)
  • păpați
  • păpați
  • păparăți
  • păpaserăți
  • păpaseți
a III-a (ei, ele)
  • pa
(să)
  • pape
  • păpau
  • păpa
  • păpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

papă (bis.)

  • 1. Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care În turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC

etimologie:

papă (mâncare)

  • 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Ceea ce se mănâncă.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: aliment hrană mâncare un exemplu
    exemple
    • Ce faci tu acolo de azi dimineață, ca un lăstun? – Așez fînu în podu șurii... Cobori iute, că ți-am adus papă. ALECSANDRI, T. 896.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Papară; jumări.
    exemple
    • Șede curca și se ouă, Și se ouă două ouă, Să vă facă papă vouă. MARIAN, NU. 363.
      surse: DLRLC

etimologie:

papa-găinii

etimologie:

papă-lapte

  • 1. Persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Papă-lapte cela care, de cîte ori vorbește cu mine, tremură ca varga? La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Las că te-oi pricopsi eu, papă-lapte. NEGRUZZI, S. III 25.
      surse: DLRLC

etimologie:

păpa

  • 1. În graiul copiilor:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mânca 3 exemple
    exemple
    • O cloșcă cu pui mai rămăsese și mi-a păpat-o și p-aia. DELAVRANCEA, S. 230.
      surse: DLRLC
    • Un dușman de lup... de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139.
      surse: DLRLC
    • Nu mi-i foame... – Nu?... Ai păpat zacuscă astăzi? ALECSANDRI, T. I 205.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat familiar A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: irosi prăpădi risipi toca un exemplu
    exemple
    • 2.1. expresie Pupă-l în bot și-i papă tot = dă-te bine pe lângă cel puternic și despoaie-l cât poți.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Tot vorba bietei neveste, zice: «Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot», că sătulul nu crede la ăl flămînd! CARAGIALE, O. I 107.
        surse: DLRLC

etimologie: