2 intrări

Articole pe această temă:

18 definiții

PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel.

PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel.

PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de piele sau de pînză, care acoperă piciorul numai pînă la gleznă. Ieși din cameră în pantofi cu talpa moale. C. PETRESCU, C. V. 49. Și iată, ca-n atîtea rînduri, Ai devenit sentimental, Privind cu ochii duși pe ginduri Pantoful delicat de bal. TOPÎRCEANU, B. 66. Pantofii de ptslă parcă nu duceau pe nimenea, așa de puțin zgomot făceau. ANGHEL-IOSIF, C. L. 75.

pantóf s. m., pl. pantófi

PANTÓF s. (înv. și reg.) postal, (reg.) jumătăți (pl.). (~i de vară.)

pantóf (pantófi), s. m. – Încălțăminte de stradă, papuc. – Mr. pandoflă, megl. pandofli. It. pantofola, germ. Pantoffel, în dialecte prin intermediul ngr. παντάφλα. – Der. pantofar, s. m. (cizmar); pantofărie, s. f. (cizmărie).

PANTÓF ~i m. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte cu înălțimea până la gleznă. ~i bărbătești. ~i sportivi. ~i de toamnă. /<germ. Pantoffel

pantof m. încălțăminte ce nu acopere tot piciorul și se întrebuințează mai mult în casă. [Bulg. PANTOF = nemț. PANTOFFEL].

*pantóf m. (germ. pantoffel, it. pantófola [d. mgr. pantófellon, tot de plută], fr. pantoufle, sp. pantofla; rus. túfelĭ, bg. pantof). Un fel de încălțăminte ușoară maĭ mică decît gheata, de umblat pin casă orĭ de purtat vara (papucĭ maĭ boĭereștĭ).

!pantóful-doámnei (plantă) s. m. art.

PANTOFII-DOÁMNEI s. pl. v. papucul-doamnei.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

pantóf s. m., pl. pantófi

PANTOF s. (înv. și reg.) postal, (reg.) jumătăți (pl.). (~ de vară.)

pantóful-doámnei (bot.) s. m.

pantofii-doamnei s. pl. v. PAPUCUL-DOAMNEI.

pantóf-sandá s. m. Pantof decoltat ◊ Pantofi-sanda albi sau bleumarin cu talpă de plută, turbanul în culoarea închisă a combinației și o floare în piept completează ținuta.” Săpt. 30 III 73 p. 16. ◊ „Se revine la încălțămintea clasică pentru femei. Pantof-sanda, culoare bej, baretă care susține pe aceia foarte decoltați.” Săpt. 31 V 74 p. 8 (din pantof + sanda)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a merge pe lângă pantof expr. a fi foarte prost.

Intrare: pantof
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantof
  • pantoful
  • pantofu‑
plural
  • pantofi
  • pantofii
genitiv-dativ singular
  • pantof
  • pantofului
plural
  • pantofi
  • pantofilor
vocativ singular
plural
Intrare: pantoful-doamnei
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantoful-doamnei
plural
genitiv-dativ singular
  • pantofului-doamnei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)