16 definiții pentru pantof pantoflă pantoflu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel.

PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel.

pantof sm [At: IORGA, S. D. VIII, 8 / V: (reg) ~flă (Pl: ~le) sf, ~flu / Pl: ~i / E: ger Pantoffel] 1 Încălțăminte de stradă care acoperă laba piciorului până la gleznă Si: papuc, (reg) jumătăți Vz condur, iminei. 2 (Înv; îe) A sta sub ~ul cuiva A fi sub autoritatea cuiva Si: a fi sub papuc1 (3). 3 (Reg) Papuc1 (2). 4 (Bot; reg; îc) ~ul-doamnei Blabornic (Cypripedium calceolus). 5 (Bot; reg; îc) ~ii-doamnei Papucul1(18)-doamnei (Impatiens roylei).

PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de piele sau de pînză, care acoperă piciorul numai pînă la gleznă. Ieși din cameră în pantofi cu talpa moale. C. PETRESCU, C. V. 49. Și iată, ca-n atîtea rînduri, Ai devenit sentimental, Privind cu ochii duși pe gînduri Pantoful delicat de bal. TOPÎRCEANU, B. 66. Pantofii de pîslă parcă nu duceau pe nimenea, așa de puțin zgomot făceau. ANGHEL-IOSIF, C. L. 75.

PANTÓF ~i m. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte cu înălțimea până la gleznă. ~i bărbătești. ~i sportivi. ~i de toamnă. /<germ. Pantoffel

pantof m. încălțăminte ce nu acopere tot piciorul și se întrebuințează mai mult în casă. [Bulg. PANTOF = nemț. PANTOFFEL].

*pantóf m. (germ. pantoffel, it. pantófola [d. mgr. pantófellon, tot de plută], fr. pantoufle, sp. pantofla; rus. túfelĭ, bg. pantof). Un fel de încălțăminte ușoară maĭ mică decît gheata, de umblat pin casă orĭ de purtat vara (papucĭ maĭ boĭereștĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PANTÓF s. (înv. și reg.) postal, (reg.) jumătăți (pl.). (~i de vară.)

PANTOF s. (înv. și reg.) postal, (reg.) jumătăți (pl.). (~ de vară.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pantóf (pantófi), s. m. – Încălțăminte de stradă, papuc. – Mr. pandoflă, megl. pandofli. It. pantofola, germ. Pantoffel, în dialecte prin intermediul ngr. παντάφλα. – Der. pantofar, s. m. (cizmar); pantofărie, s. f. (cizmărie).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a merge pe lângă pantof expr. a fi foarte prost.

Intrare: pantof
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantof
  • pantoful
  • pantofu‑
plural
  • pantofi
  • pantofii
genitiv-dativ singular
  • pantof
  • pantofului
plural
  • pantofi
  • pantofilor
vocativ singular
plural
pantoflă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantoflă
  • pantofla
plural
  • pantofle
  • pantoflele
genitiv-dativ singular
  • pantofle
  • pantoflei
plural
  • pantofle
  • pantoflelor
vocativ singular
plural
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pantof pantoflă pantoflu

  • 1. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jumătăți (pantof) papuc postal diminutive: pantofior attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ieși din cameră în pantofi cu talpa moale. C. PETRESCU, C. V. 49.
      surse: DLRLC
    • Și iată, ca-n atîtea rînduri, Ai devenit sentimental, Privind cu ochii duși pe gînduri Pantoful delicat de bal. TOPÎRCEANU, B. 66.
      surse: DLRLC
    • Pantofii de pîslă parcă nu duceau pe nimenea, așa de puțin zgomot făceau. ANGHEL-IOSIF, C. L. 75.
      surse: DLRLC
    • Pantofi bărbătești. Pantofi sportivi. Pantofii de toamnă.
      surse: NODEX

etimologie: