17 definiții pentru pantof
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PANTOF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel.
PANTOF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pantof sm [At: IORGA, S. D. VIII, 8 / V: (reg) ~flă (Pl: ~le) sf, ~flu / Pl: ~i / E: ger Pantoffel] 1 Încălțăminte de stradă care acoperă laba piciorului până la gleznă Si: papuc, (reg) jumătăți Vz condur, iminei. 2 (Înv; îe) A sta sub ~ul cuiva A fi sub autoritatea cuiva Si: a fi sub papuc1 (3). 3 (Reg) Papuc1 (2). 4 (Bot; reg; îc) ~ul-doamnei Blabornic (Cypripedium calceolus). 5 (Bot; reg; îc) ~ii-doamnei Papucul1(18)-doamnei (Impatiens roylei).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PANTOF, pantofi, s. m. Încălțăminte de piele sau de pînză, care acoperă piciorul numai pînă la gleznă. Ieși din cameră în pantofi cu talpa moale. C. PETRESCU, C. V. 49. Și iată, ca-n atîtea rînduri, Ai devenit sentimental, Privind cu ochii duși pe gînduri Pantoful delicat de bal. TOPÎRCEANU, B. 66. Pantofii de pîslă parcă nu duceau pe nimenea, așa de puțin zgomot făceau. ANGHEL-IOSIF, C. L. 75.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PANTOF ~i m. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte cu înălțimea până la gleznă. ~i bărbătești. ~i sportivi. ~i de toamnă. /<germ. Pantoffel
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pantof m. încălțăminte ce nu acopere tot piciorul și se întrebuințează mai mult în casă. [Bulg. PANTOF = nemț. PANTOFFEL].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*pantóf m. (germ. pantoffel, it. pantófola [d. mgr. pantófellon, tot de plută], fr. pantoufle, sp. pantofla; rus. túfelĭ, bg. pantof). Un fel de încălțăminte ușoară maĭ mică decît gheata, de umblat pin casă orĭ de purtat vara (papucĭ maĭ boĭereștĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pantoflă sf vz pantof
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pantoflu sm vz pantof
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pantof s. m., pl. pantofi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pantof s. m., pl. pantofi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pantof s. m., pl. pantofi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PANTOF s. v. papuc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PANTOF s. (înv. și reg.) postal, (reg.) jumătăți (pl.). (~i de vară.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PANTOF s. (înv. și reg.) postal, (reg.) jumătăți (pl.). (~ de vară.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pantof s. v. PAPUC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pantof (pantofi), s. m. – Încălțăminte de stradă, papuc. – Mr. pandoflă, megl. pandofli. It. pantofola, germ. Pantoffel, în dialecte prin intermediul ngr. παντάφλα. – Der. pantofar, s. m. (cizmar); pantofărie, s. f. (cizmărie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a merge pe lângă pantof expr. a fi foarte prost.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pantof, pantofisubstantiv masculin
- 1. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Ieși din cameră în pantofi cu talpa moale. C. PETRESCU, C. V. 49. DLRLC
- Și iată, ca-n atîtea rînduri, Ai devenit sentimental, Privind cu ochii duși pe gînduri Pantoful delicat de bal. TOPÎRCEANU, B. 66. DLRLC
- Pantofii de pîslă parcă nu duceau pe nimenea, așa de puțin zgomot făceau. ANGHEL-IOSIF, C. L. 75. DLRLC
- Pantofi bărbătești. Pantofi sportivi. Pantofii de toamnă. NODEX
-
etimologie:
- Pantoffel DEX '09 DEX '98 NODEX