panglică sf [At: IORGA, S. D. XII, 45 / V: (reg) pambl~, ~ndl~, ~nti~, ~ntli~, păncl~, pănti~, păntl~, plambi~^[1], planti~ (A și: ~tică), plantigă, plănti~, plânti~, plenti~^[2] / A și: ~lică / Pl: ~ici, (pop) ~ice / E: mg pántlika] 1 Fâșie subțire și îngustă de țesătură de bumbac, de mătase, de catifea etc. folosită mai ales ca podoabă Si: (reg) bantă, cordea, petea, primă, salbă, sârmă, țop. 2 (Îe) A scoate ~ci pe nas A inventa. 3 Bandă dintr-un material textil special impregnată pe una din părți cu cerneală și rulată pe un mosor special, folosită la mașina de scris și la diverse aparate înregistratoare. 4 (Pgn) Fâșie. 5 (Teh) Obiect flexibil de metal sau din alt material, cu grosime și lățime mici în raport cu lungimea Si: bandă. 6 Instrument pentru măsurarea directă a distanțelor, confecționat dintr-o bandă de oțel lungă, de obicei, de 50 m, și lată de cca 15 mm, cu două inele de alamă la capete, care servesc la întinderea ei Vz ruletă. 7 (Ban; îf pantli~, planti~) Șiret de ghete. 8 (Zlg; pop) Tenie (Taenia). 9 (Bot; reg; lpl) Iarbă-albă (Phalaris arundinacea). 10 (Olt) Basma subțire. corectat(ă)

PANGLICĂ, panglici, s. f. 1. Țesătură lungă și îngustă, de bumbac, de mătase, de catifea etc. folosită ca ornament sau ca accesoriu, mai ales Ia îmbrăcămintea feminină. Mialache își scoase pălăria de paie cu panglică neagră lată. DUMITRIU, N. 238. Marele pod de fier, departe, părea o panglică lungă albă, întinsă pe sub cerul albastru. SADOVEANU, O.III 663. ◊ Expr. A scoate panglici pe nas v. nas. ♦ Fîșie îngustă de țesătură de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. ♦ Fîșie de pînză sau de metal divizată în centimetri, servind la măsurarea distanțelor. ♦ Produs intermediar în industria filaturii, alcătuit dintr-un mănunchi subțire de fibre textile omogeneizate și paralelizate. 2. Obiect flexibil de oțel sau de alt material, avînd grosimea și lățimea mici în raport cu lungimea; bandă. Ferăstrău cu panglică. 3. (Popular) Tenie. – Accentuat și: panglică. – Pl. și: (rar) panglice (SAHIA, N. 66, EMINESCU, N. 132). – Variante: (1; regional) pandlică (ODOBESCU, S. I 469), pamblică (CARAGIALE, O. II 159) s. f.

PANGLICĂ ~ci f. 1) Fâșie îngustă de material textil, folosită de femei ca podoabă (la îmbrăcăminte, în păr etc.); cordea. ~ de mătase. ◊ A scoate ~ca a) a face scamatorii; b) a amăgi. 2) și fig. Orice obiect având formă de fâșie îngustă. ~ pentru mașina de scris. ~ de metal. 3) pop. Vierme cu corpul plat și foarte lung, care parazitează în intestinul subțire al animalelor carnivore și al omului; cordea; tenie. [G.-D. panglicii] /<ung. pántlika

panglică f. 1. țesătură îngustă și subțire de mătase, fir, lână; 2. bandă de încins fruntea și capul; 3. decorațiune; 4. vierme solitar, tenia. [Serb. PANTLYKA (V. bantă)].

panglícă și pánglică f., pl. ĭ (sîrb. pantljika, cr. pantlika, d. germ. pantel, dim. d. pant, band, legătură, bandă; ung. pántlika, ngr. pantlika, panglika. V. bandă). Vest. Cordea, fășie de matasă (ș. a.) făcută de fabrică și care se întrebuințează ca ornament în îmbrăcămintea femeĭască, la pălăriile bărbăteștĭ, la susținut decorațiunile pe pĭept ș. a. Tenie, un verme intestinal. – Și pamblícă (sud și est), pantlícă (Trans.) și plăntică (Ban. Olt.).

pamblică sf vz panglică

pandilică^[1] sf vz panglică

pandlică sf vz panglică

pantică sf vz panglică

pantlică sf vz panglică

pănclică sf vz panglică

păntică sf vz panglică

păntlică sf vz panglică

plambică sf vz panglică

plantică sf vz panglică

plantigă sf vz panglică

plăntică² sf vz panglică

plântică sf vz panglică

plentică sf vz panglică

pamblícă, V. panglică.

pantlícă, V. panglică.

plăntícă, V. panglică.

*ténie f. (lat. táenia, vgr. tainia). Med. Un lung verme intestinal numit și cordică, panglică și verme solitar.

panglică s. f., g.-d. art. panglicii; pl. panglici

panglică s. f., g.-d. art. panglicii; pl. panglici

panglică s. f., g.-d. art. panglicii; pl. panglici

panglică

panglică.

PANGLICĂ s. 1. (reg.) primă, (Mold. și Bucov.) cordea, (Ban.) sârmă. (~ de mătase.) 2. (TEHN.) bandă. (~ la mașina de scris.) 3. v. tenie.

PANGLICĂ s. 1. (reg.) primă, (Mold. și Bucov.) cordea, (Ban.) sîrmă. (~ de mătase.) 2. (TEHN.) bandă. (~ la mașina de scris.) 3. (ZOOL.; Taenia) tenie, (Mold.) cordea.

PANGLICI s. pl. v. iarbă-albă.

panglici s. pl. v. IARBĂ-ALBĂ.

panglică (panglici), s. f. – 1. Cordea, bantă, fașă. – 2. Decorație. – 3. Tenie. – Var. (Trans.) pantlică, (Munt.) pamblică, (Banat) plăntică. – Mr. panglică. Germ. Bandel, prin intermediul mag. pántlika (Miklosich, Fremdw., 116; Gáldi, Dict., 149; Bernard 35), cf. ngr. παντλῆϰα, sb., rut. pantlijka, ceh. pantlička. – Der. panglicar, s. m. (fabricant sau vînzător de panglici; scamator, prestidigitator, iluzionist); panglicărie, s. f. (fabrică sau prăvălie de panglici; scamatorie, șarlatanie).

plantică, plantici, (plăntică), s.f. – (reg.) Panglică: „Le puneau la temători plantici în piept” (Crâncău, 2013). – Din scr. pantlika (< germ. Pantel < pant, band, „legătură, bandă, panglică”), cf. magh. pántlika (Scriban); cf. panglică (MDA).

a scoate panglici pe nas expr. a spune minciuni.