2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANÉR, panere, s. n. Obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente). – Din ngr. panéri.

PANÉR, panere, s. n. Obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente). – Din ngr. panéri.

PANÉR, panere, s. n. Coș1 (1). într-o sară ne strînseserăm la școală, la împletit panere. SADOVEANU, O. VII 322. Această piață mare... se acoperi în curînd cu sute de panere pline de provizii. ALECSANDRI, O. P. 285. Panerul tău, ce-i galben întocmai ca șofranul, E plin cu-ndestulare de roze, de zămoși. NEGRUZZI, S. II 37. ◊ Fig. În paner de raze, ziua Pune soarele și pleacă. LESNEA, I. 146.

PANÉR panere n. 1) Obiect, de obicei asemănător cu un coș, dar mai mic, cu toartă, împletit dintr-un material flexibil (lozie, papură etc.), în care se transportă sau se păstrează ceva (fructe, legume, alimente etc.). 2) Conținutul unui astfel de obiect. Un paner de mere. /<ngr. panéri

paner n. coș: așează plantele într’un paner AL. [Lat. PANARIUM].

panér n., pl. e (ngr. panéri, d. it. paniere, coș, din lat. panarium, coș de pîne; fr. panier. V. pîne). Coș (împletitură de rămurele, de vărguțe) de dus ceva.

pînár m. (d. pîne saŭ lat. panarius). Mold. Rar. Pitar, brutar, maĭ ales vorbind de cel ce vinde pîne. – Și pîner. În Munt. pîĭnar.

pînér, pîneríe, V. pînar, pînărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

panér (coș) s. n., pl. panére

panér (coș) s. n., pl. panére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PANER s. coș, (pop.) coșarcă, paporniță, (Transilv. și Munt.) corfă, (prin Ban. și Transilv.) targă. (A pus merindele în ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

panér (panére), s. n.1. Coș mic. – 2. Trăsură cu coșul făcut din nuiele. – Mr. păner. It. paniere, ven. paner, prin intermediul ngr. πανέρι (Gáldi 217; Graur, BL, V, 72). Sensul al doilea, în Mold., din fr. panier.

Intrare: paner
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paner
  • panerul
  • paneru‑
plural
  • panere
  • panerele
genitiv-dativ singular
  • paner
  • panerului
plural
  • panere
  • panerelor
vocativ singular
plural
Intrare: pâner
pâner
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)