4 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANDÍT, pandiți, s. m. (În India) Titlu dat inițial brahmanilor, iar azi savanților, învățaților etc.. Pandit Nehru. – Din fr. pandit.

pandit sm [At: DEX2 / Pl: ~iți / E: fr pandit] Titlu dat învățaților brahmani din India.

PANDÍT, pandiți, s. m. Titlu dat savanților, învățaților etc. brahmani din India. Pandit Nehru. – Din fr. pandit.

PANDÍT s.m. Titlu dat savanților, învățaților etc. brahmani din India. [< fr. pandit, sanscr. pandita].

PANDÍT s. m. titlu dat inițial brahmanilor în India, astăzi și savanților. (< fr. pandit)

PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

pândi [At: PSALT. (1651), ap. TDRG / V: (cscj) ~da / Pzi: ~desc / E: slv пѫдити] 1-2 vti (D. om) A observa atent, a urmări sau a cerceta pe ascuns ori dintr-un loc ascuns, pentru a prinde, a ataca, a afla, a surprinde etc. pe cineva sau ceva Si: a iscodi, a observa, a spiona. 3-4 vti (D. oameni) A aștepta cu atenție încordată, într-un loc ascuns, trecerea sau sosirea cuiva, pentru a-l prinde, a-l ataca etc. 5-6 vti (Rar; pgn; d. abstracte) A amenința. 7 vt (Rar; îlv) A ~ cu urechea A trage cu urechea. 8 vt (Rar; îlv) A-i ~ (cuiva) calea (sau drumul) A aștepta ocazia de a ieși în calea cuiva. 9 vt (C. i. bunuri materiale) A urmări cu dorință arzătoare de a obține, de a-și însuși. 10 vt (C. i. bunuri materiale) A aștepta prilejul de a acapara. 11 vt A urmări cu privirea pe ascuns. 12 vt A aștepta cu nerăbdare, cu atenția încordată Si: (reg) a pândări (1). 13 vt (Reg: îe) A ~ vreme (cu prilej) A aștepta ocazia favorabilă. 14 vt (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) zilele A aștepta momentul prielnic pentru a-i face cuiva un rău, pentru a-l omorî. 15 vt A face serviciul de pândă (1) Si: a jitări, a pândări (2). 16 vt (C. i. terenuri cultivate, animale) A păzi. 17 vi A sta de strajă. 18 vi A veghea. 19 (Trs; Mar) A merge pe ascuns, ferindu-se.

pândit sn [At: MURNU, O. 65 / Pl: ~uri / E: pândi] (Rar) 1-2 Pândă (1-2). 3-7 Pândire (3-7). 8 (Îdt) Pază. 9 Străjuire. 10 Veghere.

PÎNDÍ, pîndesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire Ia ființe) A observa cu atenție (dintr-un loc ascuns), a spiona cu scopul de a prinde sau de a ataca. O! Făt-logofete Cu netede plete, Cu părul de aur! Stăi, te odihnește, Că-n deal te pîndește Un negru balaur. ALECSANDRI, P. I 64. Codrul mîndru c-a-nverzit, Frunza mi l-a-mpodobit; Mă duc să pîndesc ciocoi, Că prea mult își rîd de noi. BOLLIAC, O. 181. ◊ Expr. A pîndi cu urechea = a fi atent la un sunet, la un zgomot, a trage cu urechea la... Măgură mergea plecat, cu capul strîns între umeri, pîndind cu urechea hohotele... mitralierelor. CAMILAR, N. I 59. ◊ Intranz. Ca o mîță cînd pîndește la șoareci, se apropie încetișor. ISPIRESCU, L. 109. Au ieșit cu toții în susul apei din cetate noaptea, fără să simță nimic vrăjmașii care pîndeau pe maluri. CARAGIALE, O. III 195. Cînd prin codri m-ascundeam. Nopți și zile-ntregi pîndeam Și pe cei bănoși prindeam. ANT. LIT. POP. I 435. ◊ Fig. (Despre o nenorocire, o primejdie) Am cunoscut după un semn urgia care mă pîndește. GALACTION, O. I 251. Cine mai știe încă ce alte amenințări ne mai pîndesc? C. PETRESCU, Î. II 268. (Intranz.) Moartea pîndea în toate cotloanele. SADOVEANU, O. VII 15. ♦ (Cu privire la lucruri) A aștepta prilejul de a pune mîna pe ceva, de a acapara, de a răpi. Sfîntul soare ziua-ntreagă Pîndește brîull-ar fura. COȘBUC, P. I 122. Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o cîmpie mănoasă răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. ALECSANDRI, O. 260. 2. A urmări, a studia gesturile, manifestările, acțiunile cuiva, pentru a-i ghici gîndurile. Femeia îl pîndea temătoare. DUMITRIU, N. 160. Rămînea singur, scăpa de apăsarea atîtor ochi care-l pîndeau. BART, E. 184. ♦ A urmări. A așteptat să vie seara, cu mare neliniște în suflet și i-a pîndit plecarea, pînă nu l-a mai văzut de loc. POPA, v. 113. Multe perechi de ochi, ascunși după perdele, pîndeau mersul domol al vasului. BART, E. 127. ◊ Fig. Iar noi, pîndind mișcarea vremii Pe calendarul din perete, Cătăm la zilele de vară Cum trec de goale și încete, VLAHUȚĂ, O. A. 79. Am o piatră nestimată Care noaptea viu lucește Precum ochiu-ți ce pîndește Fericirea depărtată. ALECSANDRI, P. I 18. 3. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). Pîndind vremea pe cînd șed ele plecate. fac țuști! din baltă. CREANGĂ, A. 67. Pîndește ne-ncetat Momentul de sosire a veselei Neere. ALECSANDRI, T. II 236. ◊ Expr. A pîndi vreme cu prilej = a aștepta ocazia potrivită. Un dușman de lup... chiar cumătrul caprei, – care de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii, trăgea cu urechea la păretele din dosul casei. CREANGĂ, P. 21.

PÎNDÍT s. n. Faptul de a pîndi; pîndă. Groaznic ne-ar fi fost atunci pînditul. MURNU, O. 65.

A PÂNDÍ ~ésc tranz. 1) (despre ființe) A urmări pe ascuns (pentru a prinde, a ataca, a ghici gândurile etc.). 2) A aștepta stând ascuns (pentru a captura, a surprinde etc.). 3) (momente, ocazii potrivite) A aștepta cu răbdare. /<sl. ponditi

pândì v. a sta la pândă, a aștepta în ascuns spre a prinde sau face rău. [Slav. PÕDITI, a alunga].

pîndésc v. tr. (vsl. ponditi, a alunga, a respinge. V. po-pîndesc). Aștept pe cineva stînd la pîndă ca să-l atac, spionez ca să atac. A pîndi ocaziunea, a aștepta ocaziunea, a sta gata să profițĭ de ĭa. V. intr. Staŭ la pîndă: pisica pîndește la șoaricĭ.

popîndésc v. tr. (vsl. *poponditi, d. ponditi, a expulsa, de unde vine rom. pîndesc). Olt. Prăpădesc, ucid.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pândi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândesc, imperf. 3 sg. pândea; conj. prez. 3 pândească

pândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pândeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂNDÍ vb. v. păzi, supraveghea.

PÂNDÍ vb. 1. v. spiona. 2. (prin Ban.) a astăura. (L-a ~ la ieșirea din tură.) *3. a jitări, a pândări. (~ la o pepenărie.) 4. a amenința, (fig.) a paște. (Îl ~ o mare primejdie.)

PÎNDI vb. 1. a iscodi, a observa, a spiona, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.) 2. (prin Ban.) a astăura. (L-a ~ la ieșirea din tură.) 3.* a jitări, a pîndări. (~ la o pepenărie.) 4. a amenința, (fig.) a paște. (Îl ~ o mare primejdie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîndí (pândésc, pândít), vb. – A urmări, a spiona, a iscodi. Sl. pąditi „a împinge, a îmboldi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Cihac, II, 255; Byhan 326). – Der. pîndă, s. f. (urmărire), deverbal; pîndaci (var. pîndeț, pînditor), adj. (urmăritor); pîndar (var. pîndaș), s. m. (urmăritor; paznic, supraveghetor) din sl. pądarĭ, cf. mr., megl. păndar, bg. pădar, pudar, sb. pëndar; pîndărit, s. n. (slujba și salariul pîndarului); pîndiș, s. n. (pîndă).

Intrare: pandit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pandit
  • panditul
  • panditu‑
plural
  • pandiți
  • pandiții
genitiv-dativ singular
  • pandit
  • panditului
plural
  • pandiți
  • pandiților
vocativ singular
plural
Intrare: pândi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pândi
  • pândire
  • pândit
  • pânditu‑
  • pândind
  • pândindu‑
singular plural
  • pândește
  • pândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pândesc
(să)
  • pândesc
  • pândeam
  • pândii
  • pândisem
a II-a (tu)
  • pândești
(să)
  • pândești
  • pândeai
  • pândiși
  • pândiseși
a III-a (el, ea)
  • pândește
(să)
  • pândească
  • pândea
  • pândi
  • pândise
plural I (noi)
  • pândim
(să)
  • pândim
  • pândeam
  • pândirăm
  • pândiserăm
  • pândisem
a II-a (voi)
  • pândiți
(să)
  • pândiți
  • pândeați
  • pândirăți
  • pândiserăți
  • pândiseți
a III-a (ei, ele)
  • pândesc
(să)
  • pândească
  • pândeau
  • pândi
  • pândiseră
pânda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pândit (part.)
pândit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândit
  • pânditul
  • pânditu‑
  • pândi
  • pândita
plural
  • pândiți
  • pândiții
  • pândite
  • pânditele
genitiv-dativ singular
  • pândit
  • pânditului
  • pândite
  • pânditei
plural
  • pândiți
  • pândiților
  • pândite
  • pânditelor
vocativ singular
plural
Intrare: pândit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândit
  • pânditul
  • pânditu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pândit
  • pânditului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pandit, pandițisubstantiv masculin

  • 1. (În India) Titlu dat inițial brahmanilor, iar azi savanților, învățaților etc. DEX '09 DN
    • format_quote Pandit Nehru. DEX '09 DEX '98
etimologie:

pândi, pândescverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O! Făt-logofete Cu netede plete, Cu părul de aur! Stăi, te odihnește, Că-n deal te pîndește Un negru balaur. ALECSANDRI, P. I 64. DLRLC
    • format_quote Codrul mîndru c-a-nverzit, Frunza mi l-a-mpodobit; Mă duc să pîndesc ciocoi, Că prea mult își rîd de noi. BOLLIAC, O. 181. DLRLC
    • format_quote Ca o mîță cînd pîndește la șoareci, se apropie încetișor. ISPIRESCU, L. 109. DLRLC
    • format_quote Au ieșit cu toții în susul apei din cetate noaptea, fără să simță nimic vrăjmașii care pîndeau pe maluri. CARAGIALE, O. III 195. DLRLC
    • format_quote Cînd prin codri m-ascundeam. Nopți și zile-ntregi pîndeam Și pe cei bănoși prindeam. ANT. LIT. POP. I 435. DLRLC
    • format_quote figurat Am cunoscut după un semn urgia care mă pîndește. GALACTION, O. I 251. DLRLC
    • format_quote figurat Cine mai știe încă ce alte amenințări ne mai pîndesc? C. PETRESCU, Î. II 268. DLRLC
    • format_quote figurat Moartea pîndea în toate cotloanele. SADOVEANU, O. VII 15. DLRLC
    • chat_bubble A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: asculta
      • format_quote Măgură mergea plecat, cu capul strîns între umeri, pîndind cu urechea hohotele... mitralierelor. CAMILAR, N. I 59. DLRLC
  • 2. tranzitiv A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sfîntul soare ziua-ntreagă Pîndește brîul – l-ar fura. COȘBUC, P. I 122. DLRLC
    • format_quote Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o cîmpie mănoasă răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. ALECSANDRI, O. 260. DLRLC
  • 3. tranzitiv A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Femeia îl pîndea temătoare. DUMITRIU, N. 160. DLRLC
    • format_quote Rămînea singur, scăpa de apăsarea atîtor ochi care-l pîndeau. BART, E. 184. DLRLC
    • format_quote A așteptat să vie seara, cu mare neliniște în suflet și i-a pîndit plecarea, pînă nu l-a mai văzut de loc. POPA, v. 113. DLRLC
    • format_quote Multe perechi de ochi, ascunși după perdele, pîndeau mersul domol al vasului. BART, E. 127. DLRLC
    • format_quote figurat Iar noi, pîndind mișcarea vremii Pe calendarul din perete, Cătăm la zilele de vară Cum trec de goale și încete. VLAHUȚĂ, O. A. 79. DLRLC
    • format_quote figurat Am o piatră nestimată Care noaptea viu lucește Precum ochiu-ți ce pîndește Fericirea depărtată. ALECSANDRI, P. I 18. DLRLC
  • 4. tranzitiv intranzitiv A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aștepta
    • format_quote Pîndind vremea pe cînd șed ele plecate... fac țuști! din baltă. CREANGĂ, A. 67. DLRLC
    • format_quote Pîndește ne-ncetat Momentul de sosire a veselei Neere. ALECSANDRI, T. II 236. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv învechit regional A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un dușman de lup... chiar cumătrul caprei, – care de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii, trăgea cu urechea la păretele din dosul casei. CREANGĂ, P. 21. DLRLC
etimologie:

pânditsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a pândi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pândă
    • format_quote Groaznic ne-ar fi fost atunci pînditul. MURNU, O. 65. DLRLC
etimologie:
  • vezi pândi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.