16 definiții pentru pandantiv
din care- explicative DEX (13)
- ortografice DOOM (3)
Explicative DEX
PANDANTIV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif.
PANDANTIV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pandantiv sn [At: ODOBESCU, S. I, 390 / V: (rar) ~if (Pl: și sm ~ifi), penden~ (Pl: și sm, ~ivi) / Pl: ~e / E: fr pendentif] 1 Bijuterie care se poartă la gât atârnată de un lănțișor sau de o panglicuță Vz breloc, medalion. 2 Element arhitectural în formă de triunghi curbat, cu vârful în jos, situat în colțurile arcurilor mari care sprijină o cupolă sau o turlă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PANDANTIV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă atîrnată de un lănțișor sau de o panglicuță la gît. 2. Fiecare dintre cele patru porțiuni ale unei cupole, prin care aceasta se sprijină în cele patru colțuri ale încăperii pe care o acoperă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PANDANTIV s.n. 1. Bijuterie, piatră prețioasă în formă rotundă sau ovală, care se poartă atîrnată la gît. 2. Porțiune a unei bolți sferice aflată între arcele mari care susțin o cupolă. [Var. pendantiv s.n. / < fr. pendentif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PANDANTIV s. n. 1. bijuterie, piatră prețioasă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât. 2. porțiune triunghiulară a unei bolți sferice între arcele mari care susțin o cupolă sau o turlă. (< fr. pendentif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PANDANTIV ~e n. 1) Obiect de podoabă care se poartă la gât, atârnat de un lănțișor. 2) Element de construcție de forma unui triunghi sferic, aflat între arcele ce susțin o cupolă. /<fr. pendentif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pandantif sn vz pandantiv
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pendantiv[1] sn vz pandantiv
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pendentiv sn vz pandantiv
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENDENTIV, pendentive, s. n. Parte de construcție, de formă triunghiulară, pe care se sprijină bolta, acolo unde aceasta nu poate fi așezată de-a dreptul pe baza edificiului. Pe dasupra... [stîlpilor] stă așezată, cu ajutorul unor triunghiuri boltite sau pendentive, cupola centrală. ODOBESCU, S. I 380.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PENDENTIV, pendentive, s. n. Parte de construcție de formă triunghiulară, pe care se sprijină o boltă acolo unde ea nu poate fi așezată de-a dreptul pe baza edificiului. – După fr. pendentif.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
PENDANTIV s.n. v. pandantiv.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ceas-pandantiv s. n. 1965 Ceas care servește drept pandantiv. ◊ „Silvia a primit de la bunicii ei paterni un ceas-pandantiv.”; v. ceas-broșă (din ceas + pandantiv)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
pandantiv s. n., pl. pandantive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pandantiv s. n., pl. pandantive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pandantiv s. n., pl. pandantive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pandantiv, pandantivesubstantiv neutru
- 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
- Silvia a primit de la bunicii ei paterni un ceas-pandantiv. DCR2
-
-
- 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. DEX '09 DEX '98 DN
- diferențiere Fiecare dintre cele patru porțiuni ale unei cupole, prin care aceasta se sprijină în cele patru colțuri ale încăperii pe care o acoperă. DLRLC
- diferențiere Parte de construcție, de formă triunghiulară, pe care se sprijină bolta, acolo unde aceasta nu poate fi așezată de-a dreptul pe baza edificiului. DLRLC
- Pe dasupra... [stâlpilor] stă așezată, cu ajutorul unor triunghiuri boltite sau pendentive, cupola centrală. ODOBESCU, S. I 380. DLRLC
-
- comentariu Pentru cele două sensuri sunt consemnate ortografii diferite. DLRLC
-
etimologie:
- pendentif DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.