pandantiv sn [At: ODOBESCU, S. I, 390 / V: (rar) ~if (Pl: și sm ~ifi), penden~ (Pl: și sm, ~ivi) / Pl: ~e / E: fr pendentif] 1 Bijuterie care se poartă la gât atârnată de un lănțișor sau de o panglicuță Vz breloc, medalion. 2 Element arhitectural în formă de triunghi curbat, cu vârful în jos, situat în colțurile arcurilor mari care sprijină o cupolă sau o turlă.