PALIER, paliere, s. n. 1. (Tehn.) Lagăr. 2. Porțiune orizontală în cuprinsul scării interioare a unei clădiri, la nivelul fiecărui etaj; odihnă. ♦ Ansamblul planșeelor unei construcții, aflate la același nivel al ei. 3. Porțiune orizontală din traseul unei căi ferate sau al unui drum rutier. 4. Parcurs executat de avion, imediat după decolare. [Pr.: -li-er] – Din fr. palier.

paler¹ sm [At: LB / V: ~lier^[1], ~lir, păleariu, păl~, pălir / A și: paler / Pl: ~ri / E: mg pallér, ger Palier] 1-2 (Trs) Contramaistru (zidar sau) dulgher. 3-4 (Arhitect sau) conducător de șantier. 5 (Reg) Cantonier. 6 (Buc) Caporal.

paler² sns [At: IORGA, S. D. VIII, 3 / E: srb paler] (Înv) Praf de pușcă.

palier¹ sn [At: ENC. TEHN. I, 284 / P: ~li-er / Pl: ~e / E: fr palier] 1 Organ de mașină care servește la rezemarea și la ghidarea unui arbore sau a unei osii și care permite o mișcare de rotație sau de oscilație a acestora Si: lagăr. 2 Platformă orizontală amenajată pe parcursul scării interioare a unei clădiri, care permite accesul în apartamentele unui etaj și care servește ca loc de odihnă pentru cei care folosesc scara Si: odihnă, (îvr) podest, podestru. 3 Porțiune orizontală din traseul unei căi ferate sau al unui drum.

palier^2[1] sm vz paler¹

palir sm vz paler¹

păleariu sm vz paler¹

păler sm vz paler¹

pălir sm vz paler¹

PALIER, paliere, s. n. 1. (Tehn.) Lagăr. 2. Porțiune orizontală în cuprinsul scării interioare a unei clădiri, la nivelul fiecărui etaj; odihnă. ♦ Ansamblul planșeelor unei construcții, aflate la același nivel al ei. 3. Porțiune orizontală din traseul unei căi ferate sau a unui drum rutier. 4. Parcurs executat de avion, la decolare, imediat după dezlipirea de la sol. [Pr.: -li-er] – Din fr. palier.

PALIER¹, paliere, s. n. (Tehn.) Lagăr.

PALIER², paliere, s. n. Platformă amenajată la scara unei clădiri, de obicei la nivelul fiecărui etaj.

PALIER s.n. 1. Porțiune de traseu orizontal al unei șosele sau a unei căi ferate. ♦ Platformă pentru odihnă la o scară, plasată de obicei la nivelul etajelor; odihna scării. 2. Lagăr (II), de obicei orizontal. 3. Ansamblul planșeelor unei construcții situate la același nivel. 4. Parcurs executat de avion, imediat după dezlipirea de la pămînt la decolare, în zbor orizontal pentru a intra în viteză. [Pron. -li-er. / < fr. palier].

PALIER s. n. 1. porțiune de traseu orizontal al unei șosele sau căi ferate. 2. platformă pentru odihnă la o scară, plasată de obicei la nivelul etajelor. 3. lagăr (II) (orizontal). 4. zbor orizontal executat de avion imediat după dezlipirea de sol, la decolare, sau la aterizare. 5. porțiune orizontală într-o diagramă. 6. (fig.) fază de stabilitate în cursul unei evoluții; stare stabilă, etapă după o creștere, o urcare (a prețurilor, a valutei etc.). (< fr. palier)

PALIER ~e n. 1) tehn. Organ al unei mașini pe care se fixează un ax sau un arbore și care permite acestora o mișcare de rotație sau de oscilație; lagăr. 2) Platformă la fiecare cotitură a unei scări din interiorul unui bloc; odihnă. 3) Ansamblu al planșeelor unei construcții situate la același nivel. 4) Porțiune orizontală a unei căi ferate sau a unui drum. [Sil. -li-er] /<fr. palier

palià v. 1. a ascunde sub aparențe falșe: a palia o vină; 2. fig. a alina momentan (= fr. pallier).^[1] modificată

Palia f. 1. cea mai veche traducere a Pentateucului, tipărită la Orăștie în 1582; 2. Biblia ilustrată cu legende apocrife. [Gr. mod. PALAIÀ, cea veche].

*paliéz v. tr. (fr. pallier, d. lat. palliare, a acoperi, a ascunde, d. pallium, manta. V. păĭoară). Atenuez o boală fără s’o vindec, alin pe puțin timp; laudanu paliază oare-care durerĭ. Fig. Atenuez cu vorba: a palia un defect.

+palia (a~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. paliez (desp. -li-ez), 3 paliază, 1 pl. paliem; conj. prez. 1 sg. să paliez, 3 să palieze; ger. paliind (desp. -li-ind)

palier (desp. -li-er) s. n., pl. paliere

palier (-li-er) s. n., pl. paliere

palia vb., ind. prez. 1 sg. paliez, 3 sg. și pl. paliază

palier s. n. (sil. -li-er), pl. paliere

paler (-ri), s. m. – (Trans., Mold.) Contramaistru, șef de lucrări. Germ. Palier, prin intermediul mag. palér (Cihac, II, 519).

PALIER zbor orizontal, paralel cu solul, executat la mică înălțime, imediat după desprinderea de la sol, la decolare sau la aterizare, îninte de a lua contact cu pista. Palierul are drept scop: a) obținerea unei creșteri a vitezei, după decolare, care să excludă orice pericol pe panta de urcare; b) obținerea unei importante reduceri a vitezei de aterizare înainte de contactul cu solul.

URCARE ÎN PALIER fază a zborului remorcat în care aparatul de zbor trebuie ținut pe direcția automosorului.

PALER, Octavian (1926-2007, n. Lisa, jud. Brașov), scriitor și publicist român. Versuri aforistice, sentențioase („Umbra cuvintelor”). Eseuri pe teme mitologice, existențiale și artistice („Mitologii subiective”, „Polemici cordiale”, „Apărarea lui Galilei”, „Scrisori imaginare”, „Un muzeu în labirint”), de „anti-călătorie” („Drumuri prin memorie”, „Caminante”) sau de inspirație autobiografică („Viața ca o coridă”, „Rugați-vă să nu vă crească aripi”, „Deșertul pentru totdeauna”), distingându-se prin luciditatea și febrilitatea dezbaterilor filozofice și parabolice („Viața pe un peron”, „Un om norocos”). Publicistică social-politică („Don Quijote în Est”), „cronică morală a unui timp plictisit de morală”, cum e subîntitulat volumul „Vremea întrebărilor”.

PALIA DE LA ORĂȘTIE, prima traducere (aparținând lui Ștefan Herce și Efrem Zăcan) în limba română a „Vechiului Testament”, cuprinzând primele două cărți: „Bitia” (Geneza) și „Ishodul” (Exodul); tipărită la Orăștie, în 1582, de către meșterii tipografi Șerban, fiul diaconului Coresi, și Marian. Monument de limbă veche românească, care a contribuit la formarea și afirmarea limbii naționale literare.

PALIÉR (< fr.) s. n. 1. (Într-o construcție) Ansamblul planșeelor care se găsesc la același nivel. 2. Odihnă (3). 3. Porțiune orizontală a unui traseu rutier sau de cale ferată. 4. Parcurs executat de un avion imediat imediat după decolare. 5. (FIZ.) Porțiune orizontală, (aproximativ) paralelă cu axa absciselor, a unei curbe caracteristice, a unei diagrame de stare etc. 6. ( TEHN.) Lagăr (II), de obicei orizontal.

PALER s. v. cantonier, praf de pușcă, pulbere.

PALIER s. 1. v. odihnă. 2. v. lagăr.

paler s. v. CANTONIER. PRAF DE PUȘCĂ. PULBERE.

PALIER s. 1. (CONSTR.) odihnă, (înv.) podest, podestru. (~ la o scară.) 2. (TEHN.) lagăr.

paler¹, paleri, s.m. (reg.) 1. contramaistru zidar sau dulgher, conducător de șantier, arhitect. 2. cantonier. 3. caporal.

páler, paleri, s.m. (reg.; înv.) 1. Îngrijitor de drumuri. 2. Șef de lucrări. ■ (top.) Ulița Palerului, în Nănești (Vișovan, 2005). ■ (onom.) Paleari („Drumaru”), poreclă în Poienile de sub Munte. – Din magh. pallér (MDA).

paler, paleri, s.m. – (reg.; înv.) 1. Îngrijitor de drumuri. 2. Șef de lucrări. ♦ (top.) Ulița Palerului, în Nănești (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Paleari („Drumaru”), poreclă în Poienile de sub Munte. – Din magh. pallér < germ. Palier (Cihac, cf. DER; MDA).

paler, -i, s.m. – Îngrijitor de drumuri. Șef de lucrări. – Din germ. Palier, prin intermediul magh. pallér (Cihac cf. DER).