Palia f. 1. cea mai veche traducere a Pentateucului, tipărită la Orăștie în 1582; 2. Biblia ilustrată cu legende apocrife. [Gr. mod. PALAIÀ, cea veche].

palià v. 1. a ascunde sub aparențe falșe: a palia o vină; 2. fig. a alina momentan (= fr. pallier).^[1] modificată

*paliéz v. tr. (fr. pallier, d. lat. palliare, a acoperi, a ascunde, d. pallium, manta. V. păĭoară). Atenuez o boală fără s’o vindec, alin pe puțin timp; laudanu paliază oare-care durerĭ. Fig. Atenuez cu vorba: a palia un defect.

+palia (a~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. paliez (desp. -li-ez), 3 paliază, 1 pl. paliem; conj. prez. 1 sg. să paliez, 3 să palieze; ger. paliind (desp. -li-ind)

palia vb., ind. prez. 1 sg. paliez, 3 sg. și pl. paliază

PALIA DE LA ORĂȘTIE, prima traducere (aparținând lui Ștefan Herce și Efrem Zăcan) în limba română a „Vechiului Testament”, cuprinzând primele două cărți: „Bitia” (Geneza) și „Ishodul” (Exodul); tipărită la Orăștie, în 1582, de către meșterii tipografi Șerban, fiul diaconului Coresi, și Marian. Monument de limbă veche românească, care a contribuit la formarea și afirmarea limbii naționale literare.