12 definiții pentru palavragiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Fam.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı.

PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Depr.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı.

PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. Om care spune palavre, care îndrugă verzi și uscate; flecar, farfara, limbut. I. Ghica... vorbește adesea despre liberali ca de niște palavragii. IBRĂILEANU, SP. CR. 130. ◊ (Adjectival) Îl vedea utilizînd cu îndemînare toate apucăturile de școlar leneș și chiulangiu, turbulent și palavragiu. C. PETRESCU, V. 107.

PALAVRAGÍU ~i m. Persoană căreia îi place să pălăvrăgească; flecar. /<turc. palavraci

palavragiu m. flecar, fulău: alții ’mi zic palavragiu AL. [Turc. PALAVRADJI)].

palavragíŭ s. (d. palavră. Și turc. palavrağy?). Iron. Mincinos, care spune palavre. – Fem. -gĭoaĭcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

palavragíu (fam.) (-la-vra-) s. m., art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii (-gi-ii)

palavragíu s. m. (sil. -vra-), art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PALAVRAGÍU s., adj. v. flecar.

PALAVRAGIU s., adj. clănțău, flecar, guraliv, limbut, vorbăreț, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (pop. și fam.) farfara, (pop.) gureș, toacă-gură, (înv. și reg.) spornic, vorbareț, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, țololoi, vorbar, (Mold.) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareț, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliță. (E un mare ~.)

Palavragiu ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț

PALAVRAGIOAICĂ s. flecară, guralivă, limbută, vorbăreață, (fam.) moftangioaică. (E o mare ~.)

Intrare: palavragiu
palavragiu substantiv masculin
  • silabație: -vra-
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palavragiu
  • palavragiul
  • palavragiu‑
plural
  • palavragii
  • palavragiii
genitiv-dativ singular
  • palavragiu
  • palavragiului
plural
  • palavragii
  • palavragiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)