PALAVRAGIU, palavragii, s. m. (Fam.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı.

palavragi v vz pălăvrăgi

palavragiu sm [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: tc palavrau] Persoană care spune palavre Si: flecar, limbut, guraliv, (reg) pălăvatic, pălăvrăgit², pălăvrăgitură, (fam) farfara, moftangiu.

pălăvrăgi v [At: REBREANU, R. I, 238 / V: palav~ / Pzi: ~ăgesc / E: drr palavragiu] 1 A discuta despre lucruri lipsite de importanță Si: a flecări, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri (1), a pichirisi¹. 2 A vorbi mult și fără rost Si: a flecări, a trăncăni.

PALAVRAGIU, palavragii, s. m. (Depr.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı.

PALAVRAGI, palavragesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma pălăvrăgi) A spune palavre, a sta de vorbă despre lucruri lipsite de importanță; a flecări, a trăncăni. Vă întîlneați tot grupul în colțul străzii tale ca să vi se pară drumul mai scurt și pălăvrăgeați și chiar vă zbenguiați. PAS, Z. I 294. ◊ Fig. Pălăvrăgea un graur, prindeau copacii grai. LESNEA, I. 140. ◊ Tranz. Pe cînd înaintam astfel spre otacul nostru de sară, pălăvrăgind vrute și nevrute, se juca între mine, căruțaș și prietenul meu Panaite o comedioară de oarecare haz. SADOVEANU, O. L. 27. – Variantă: pălăvrăgi vb. IV.

PALAVRAGIU, palavragii, s. m. Om care spune palavre, care îndrugă verzi și uscate; flecar, farfara, limbut. I. Ghica... vorbește adesea despre liberali ca de niște palavragii. IBRĂILEANU, SP. CR. 130. ◊ (Adjectival) Îl vedea utilizînd cu îndemînare toate apucăturile de școlar leneș și chiulangiu, turbulent și palavragiu. C. PETRESCU, C. V. 107.

PĂLĂVRĂGI vb. IV v. palavragi.

PALAVRAGI, palavragesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A spune palavre; a flecări. [Var.: pălăvrăgi vb. IV] – Din palavragiu.

PĂLĂVRĂGI vb. IV. v. palavragi.

PALAVRAGIU ~i m. Persoană căreia îi place să pălăvrăgească; flecar. /<turc. palavraci

A PĂLĂVRĂGI ~esc intranz. A spune palavre; a vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a flecări; a bârfi. /Din palavragiu

palavragiu m. flecar, fulău: alții ’mi zic palavragiu AL. [Turc. PALAVRADJI)].

palavragíŭ s. (d. palavră. Și turc. palavrağy?). Iron. Mincinos, care spune palavre. – Fem. -gĭoaĭcă.

palavragiu (fam.) (desp. -la-vra-) s. m., art. palavragiul; pl. palavragii, art. palavragiii (desp. -gi-ii)

pălăvrăgi (a ~) (fam.) (desp. -lă-vră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgesc, 3 sg. pălăvrăgește, imperf. 1 pălăvrăgeam; conj. prez. 1 sg. să pălăvrăgesc, 3 să pălăvrăgească

palavragiu (fam.) (-la-vra-) s. m., art. palavragiul; pl. palavragii, art. palavragiii (-gi-ii)

pălăvrăgi (a ~) (fam.) (-lă-vră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgesc, imperf. 3 sg. pălăvrăgea; conj. prez. 3 să pălăvrăgească

palavragiu s. m. (sil. -vra-), art. palavragiul; pl. palavragii, art. palavragiii

pălăvrăgi vb. (sil. -vră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgesc, imperf. 3 sg. pălăvrăgea; conj. prez. 3 sg. și pl. pălăvrăgească

palavragi (conj. palavragească)

palavragiu sb. m., palavragioaică sb. f.

PALAVRAGIU s., adj. v. flecar.

PĂLĂVRĂGI vb. v. flecări.

PALAVRAGIU s., adj. clănțău, flecar, guraliv, limbut, vorbăreț, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (pop. și fam.) farfara, (pop.) gureș, toacă-gură, (înv. și reg.) spornic, vorbareț, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, țololoi, vorbar, (Mold.) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareț, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliță. (E un mare ~.)

PĂLĂVRĂGI vb. a flecări, a îndruga, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a cățăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. și reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tîndăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bîrfi, a limbuți, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dîrdîi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca. (A ~ întreaga zi.)

Palavragiu ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț