3 intrări

  • palan palanc
  • palancă (constr.) palan palanc palang palangă pălant pălan pălanc pălancă păland pălane pălang pălangă pălănc pălânc
  • pălan pălant

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALÁN, palane, s. n. Macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă. [Var.: palánc s. n.] – Din fr. palan, it. palanco.

PALÁN, palane, s. n. Macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă. [Var.: palánc s. n.] – Din fr. palan, it. palanco.

palan1 sn [At: CADE / V: ~c / Pl: ~e, ~uri / E: fr palan, palanc, it palanco] (Mrn) 1 Utilaj de ridicare manuală sau mecanică, format din doi sau mai mulți scripeți în jurul cărora sunt înfășurate cabluri, frânghii sau lanțuri Vz macara, mulfă, paștică. 2 (Spc; îf palanc) Macara folosită în marină Vz bigă.

PALÁN, palane, s. n. (Și în forma palane) Aparat de ridicat, constituit dintr-un sistem de scripeți cu axele paralele și dintr-un cablu sau lanț trecut pe șanțul scripeților. Să se ridice vaca la bord cu palancu. BART, S. M. 93. – Variantă: palánc s. n.

PALÁN s.n. Macara formată din mai mulți scripeți, folosită la ridicarea unor greutăți mari. [Var. palanc s.n. / < fr. palan, cf. it. palanco].

PALÁN s. n. macara din două mufle identice, servind la ridicarea unor greutăți mari. (< fr. palan)

PALÁN ~e n. Mecanism constituit dintr-un sistem de scripeți, folosit la ridicarea greutăților. /<fr. palan

PALÁNC s. n. v. palan.

PALÁNCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk.

PALÁNCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk.

palancă1 [At: HERODOT (1645), 493 / V: (îrg) ~ngă, (reg) ba~, palan sn, palanc sn, ~ng sn, ~nt sn, pălan sn, pălanc sn, păl~ sn, păland sn, pălane snp, pălang sn, pălangă, pălant sn, pălănc sn, pălânc sn / Pl: ~lănci / E: tc palanka, pn palanka, mg palánk] 1 sf (Asr) Palisadă. 2 sf (Pex) Loc întărit pentru apărare, construit de obicei din lemn și pământ Si: cetate. 3 av Lungit la pământ. 4 av (Îe) A da (sau a face ceva) ~ la pământ A culca la pământ Si: a doborî. 5 sf (Reg; spc) Pădure doborâtă de vânt Si: (reg) plavie, picătură. 6 sf (Trs; pan; îf pălane) Parte bătută cu scânduri la pridvor. 7 sf (Prc; îf pălanc) Scândură. 8 sf (Reg; îf pălang) Par în care se pun oalele la uscat. 9 sf (Olt) Loc pe lângă casă împrejmuit cu scânduri groase, așezate puțin înclinat, în care se adăpostesc iarna oile sau caprele. 10 sf (Reg) Constmcție rudimentară de adăpostit oile și caprele. 11 sf (Reg) Adăpost rudimentar pentru vite, făcut în câmp sau la munte din doi stâlpi înfipți în pământ, care susțin prăjini peste care se pun paie, frunziș sau stuf. 12 sf (Olt) Plasă în prelungirea acoperișului casei, pentru a-l adăposti de intemperii. 13 sf (Olt) Șopron lipit de o clădire. 14 sf (Olt) Șopron deschis. 15 sf (Reg; îf palangă) Acoperământ de lemn care adăpostește cuptorul construit afară din casă. 16 sf (Trs) Acoperământ al unui gard sau al unei porți. 17 sf (Ban) Fiecare dintre parii groși din care se fac garduri sau pe care se împletesc nuiele la casele ai căror pereți sunt făcuți din gard de nuiele. 18 sf (Reg) Fiecare dintre bârnele pe care se urcă butucii în vagoane. 19 sf (Reg) Rangă pe care se urcă trunchiurile la joagăr. 20 sf (Reg) Punte a stavilei. 21 sf (Reg) Postată. 22 sf (Reg) Epitet pentru un cal slab sau rău.

palang sn vz palancă1[1] modificată

  1. În original, cuv. principal este tipărit în forma pălancă1, care este de fapt o variantă a cuv. palancă1. Alte variante ale aceluiași cuvânt sunt trimise direct la forma palancă1 LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: palan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palan
  • palanul
  • palanu‑
plural
  • palane
  • palanele
genitiv-dativ singular
  • palan
  • palanului
plural
  • palane
  • palanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palanc
  • palancul
  • palancu‑
plural
  • palance
  • palancele
genitiv-dativ singular
  • palanc
  • palancului
plural
  • palance
  • palancelor
vocativ singular
plural
Intrare: palancă (constr.)
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palancă
  • palanca
plural
  • palănci
  • palăncile
genitiv-dativ singular
  • palănci
  • palăncii
plural
  • palănci
  • palăncilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palan
  • palanul
  • palanu‑
plural
  • palane
  • palanele
genitiv-dativ singular
  • palan
  • palanului
plural
  • palane
  • palanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palanc
  • palancul
  • palancu‑
plural
  • palance
  • palancele
genitiv-dativ singular
  • palanc
  • palancului
plural
  • palance
  • palancelor
vocativ singular
plural
palang
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palangă
  • palanga
plural
  • palăngi
  • palăngile
genitiv-dativ singular
  • palăngi
  • palăngii
plural
  • palăngi
  • palăngilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălant
  • pălantul
plural
  • pălanturi
  • pălanturile
genitiv-dativ singular
  • pălant
  • pălantului
plural
  • pălanturi
  • pălanturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălan
  • pălanul
  • pălanu‑
plural
  • pălanuri
  • pălanurile
genitiv-dativ singular
  • pălan
  • pălanului
plural
  • pălanuri
  • pălanurilor
vocativ singular
plural
pălanc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălancă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păland
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălang
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălangă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păland
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălănc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălânc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pălan
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălan
  • pălanul
  • pălanu‑
plural
  • pălanuri
  • pălanurile
genitiv-dativ singular
  • pălan
  • pălanului
plural
  • pălanuri
  • pălanurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălant
  • pălantul
plural
  • pălanturi
  • pălanturile
genitiv-dativ singular
  • pălant
  • pălantului
plural
  • pălanturi
  • pălanturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

palan palanc

  • 1. Macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: muflă scripete attach_file un exemplu
    exemple
    • Să se ridice vaca la bord cu palancu. BART, S. M. 93.
      surse: DLRLC

etimologie:

palancă (constr.) palan palanc palang palangă pălant pălan pălanc pălancă pălane pălang pălangă păland pălănc pălânc

  • 1. învechit Palisadă; întăritură făcută în scopuri militare, din trunchiuri de copaci așezate orizontal sau din pari groși înfipți în pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: palisadă attach_file un exemplu
    exemple
    • Bătrînul vizir prezida la facerea podului, al cărui cap era ocrotit, ca de o palancă, de cetățuia din insulă. BĂLCESCU, O. II 84.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: doborî attach_file un exemplu
      exemple
      • Și eu fuga și ea fuga, pînă ce dădu cînepa toată palancă la pămînt. CREANGĂ, A. 49.
        surse: DLRLC
  • 2. regional Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: staul

etimologie:

pălan pălant

  • 1. regional Gard de scânduri.
    exemple
    • Cîntă cucu pe pălan, Numai trei zile mai am. ȘEZ. II 56.
      surse: DLRLC
    • Pe colea p’îngă pălan, Mă-ntîlnii c-un bogătan. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 435.
      surse: DLRLC

etimologie: