paj pag

  • 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN în Evul Mediu 3 exemple
    exemple
    • În volumul lui Cincinat trec paji și castelane. ANGHEL, PR. 154.
      surse: DLRLC
    • Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj. EMINESCU, O. I 160.
      surse: DLRLC
    • Frumosul meu paj, căutătura ta este nevinovată. NEGRUZZI, S. III 308.
      surse: DLRLC
  • 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor.
    surse: MDN '00 DEX '09 DEX '98

etimologie:

8 definiții

paj (páji), s. m. Tînăr nobil din serviciul unui rege, al unui senior etc. Fr. page.

paj m. tânăr nobil în serviciul unui rege sau Domn: cu crengi îl apără pajii de muscuțe și zăduf EM. (= fr. page).

*paj m. (fr. page). În evu mediŭ, tînăr nobil pus pe lîngă un principe, un senior, o castelană ca să învețe profesiunea armelor, să-ĭ escorteze orĭ să facă oare-care serviciĭ. La noĭ, copiiĭ de casă eraŭ tot un fel de pajĭ. V. aprod și paic.

pîj (-juri), s. n. – Canea, robinet. Rus. pyžĭ (Tiktin). În Mold.

pâj1, pâjuri, și pâje, s.n. (reg.) 1. cui de lemn care se fixează obezile de lemn ale roții; pișleag; cui la jug. 2. (înv.) tigaie de la vechile arme de foc. 3. (înv.) scobitură în lung la capătul unei piese pentru îmbucarea cu altă piesă. 4. (înv.) îndoitură, cută, pliu.

pâj2, pâji, s.m. (reg.) stâlp.

păj n. Mold. 1. cep de roată de stâlp; 2. tigăița puștii. [Rus. PYJĬ, tigăiță de tun].

pîj n., pl. urĭ (cp. cu rut. pyžĭ, rus. pyž, dop de tun). Est. Rar. Proeminență crestată a uneĭ bucățĭ de lemn făcută ca să se îmbuce într´alta. S. m. Fig. Stîlp: Tot pe-un pîj era atuncea și politică, și lege (Con. 280), Pentru ce pe pîjĭ pămîntu, sprijinit fără schimbare, Cele de folos dă lumiĭ cu cele de desfătare ? (Con. 247). – La Stam. glosar: pîj, „tigăița tunuluĭ saŭ puștiĭ”. V. cep 1.

Intrare: paj
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular paj pajul
plural paji pajii
genitiv-dativ singular paj pajului
plural paji pajilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pag pagul
plural pagi pagii
genitiv-dativ singular pag pagului
plural pagi pagilor
vocativ singular pagule, page
plural pagilor
Intrare: păj
păj
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: pâj (s.m.)
pâj (s.m.)
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pâj pâjul
plural pâji pâjii
genitiv-dativ singular pâj pâjului
plural pâji pâjilor
vocativ singular
plural
Intrare: pâj (s.n.)
pâj (s.n.)
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pâj pâjul
plural pâjuri pâjurile
genitiv-dativ singular pâj pâjului
plural pâjuri pâjurilor
vocativ singular
plural
pâj (s.n.)
substantiv neutru (N1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pâj pâjul
plural pâje pâjele
genitiv-dativ singular pâj pâjului
plural pâje pâjelor
vocativ singular
plural

15 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.

PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În evul mediu, mai ales în Europa apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.

PAJ, paji, s. m. Tînăr nobil aflat pe lîngă un senior, un rege sau un principe din societatea feudală pentru a învăța meseria armelor; copil de casă. În volumul lui Cincinat trec paji și castelane. ANGHEL, PR. 154. Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj. EMINESCU, O. I 160. Frumosul meu paj, căutătura ta este nevinovată. NEGRUZZI, S. III 308. – Variantă: (învechit) pag (EMINESCU, O. I 85, NEGRUZZI, S. II 76) s. m.

PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglan.

PAJ s.m. (Ist.) Tânăr nobil în serviciul unui senior feudal; copil de casă. [Var. pag s.m. / < fr. page, germ. Page].

PAJ s. m. 1. tânăr nobil în serviciul unui senior feudal, al unui rege sau împărat; copil de casă. 2. pieptănătura feminină care imită pe cea a pajului (1). (< fr. page, germ. Page)

PAJ2 ~i m. 1) (în evul mediu) Fiu de nobil aflat în serviciul unui rege sau al unui mare demnitar pentru a deprinde mânuirea armelor și pentru a învăța manierele de la curte. 2) Copil de casă. /<fr. page, germ. Page

PAJ1 ~uri n. Pieptănătură femeiască în care părul este lăsat liber în jos și sucit la capete înăuntru. /<fr. page, germ. Page


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglán.