2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pactizare sf [At: PAS, Z. III, 237 / E: pactiza] 1 Înțelegere cu cineva. 2 Trădare a intereselor propriei comunități, prin aderarea la cauza unui adversar. 3-7 Încheiere a unui pact1 (1-5). 8 (Pex) Întâlnire pașnică cu inamicul, pe front.

PACTIZÁRE, pactizări, s. f. Acțiunea de a pactiza și rezultatul ei. – V. pactiza.

PACTIZÁRE, pactizări, s. f. Acțiunea de a pactiza și rezultatul ei. – V. pactiza.

PACTIZÁRE, pactizări, s. f. Acțiunea de a pactiza și rezultatul ei; înțelegere, acord cu un inamic, cu un adversar.

PACTIZÁRE s.f. Acțiunea de a pactiza și rezultatul ei; încheiere a unui pact, alăturare la cauza cuiva. [< pactiza].

pactizáre s. f. în sint. s. pactizare cu diavolul Colaborare cu forțele răului ◊ „Am fost acuzați imediat de pactizare cu diavolul. D. 146/95 p. 15

pactiza vi [At: BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 253 / Pzi: ~zez / E: fr pactiser] (Udp „cu”) 1 A se înțelege cu cineva. 2 (Spc) A face cauză comună cu un adversar, trădând interesele propriei comunități Si: (reg) a pacta.

PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser.

PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser.

PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face cauză comună cu un inamic, cu un adversar.

PACTIZÁ vb. I. intr. A se înțelege, a cădea la învoială, a face cauză comună (cu cineva); a face un pact cu cineva. [< fr. pactiser].

PACTIZÁ vb. intr. a încheia un pact cu cineva; a se înțelege, a cădea la învoială; a face cauză comună cu un adversar. (< fr. pactiser)

A PACTIZÁ ~éz intranz. 1) A încheia un pact; a se înțelege reciproc. 2) A face cauză comună (cu adversarul). /<fr. pactiser

pactizà v. 1. a face un pact; 2. fig. a ceda pe nedrept, a transige: a pactiza cu rebelii.

*pactizéz v. intr. (fr. pactiser, d. pacte, pact). Fac un pact, mă învoĭesc, mă împac: a pactiza cu inimiciĭ tăĭ. Fig. Transig: a pactiza cu conștiința ta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pactizáre s. f., g.-d. art. pactizắrii; pl. pactizắri

pactizáre s. f., g.-d. art. pactizării; pl. pactizări

pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză

pactizá vb., ind. prez. 1 sg. pactizéz, 3 sg. și pl. pactizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PACTIZÁ vb. a se înțelege, a se învoi. (A ~ cu inamicul.)

PACTIZA vb. a se înțelege, a se învoi. (A ~ cu inamicul.)

Intrare: pactizare
pactizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pactizare
  • pactizarea
plural
  • pactizări
  • pactizările
genitiv-dativ singular
  • pactizări
  • pactizării
plural
  • pactizări
  • pactizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: pactiza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pactiza
  • pactizare
  • pactizat
  • pactizatu‑
  • pactizând
  • pactizându‑
singular plural
  • pactizea
  • pactizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pactizez
(să)
  • pactizez
  • pactizam
  • pactizai
  • pactizasem
a II-a (tu)
  • pactizezi
(să)
  • pactizezi
  • pactizai
  • pactizași
  • pactizaseși
a III-a (el, ea)
  • pactizea
(să)
  • pactizeze
  • pactiza
  • pactiză
  • pactizase
plural I (noi)
  • pactizăm
(să)
  • pactizăm
  • pactizam
  • pactizarăm
  • pactizaserăm
  • pactizasem
a II-a (voi)
  • pactizați
(să)
  • pactizați
  • pactizați
  • pactizarăți
  • pactizaserăți
  • pactizaseți
a III-a (ei, ele)
  • pactizea
(să)
  • pactizeze
  • pactizau
  • pactiza
  • pactizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)