2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂSTORÍ, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. A duce și a supraveghea oile, vitele la pășune; a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma conform preceptelor Bisericii. – Din păstor.

păstori [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 13v/29 / V: (reg) ~tări / Pzi: ~resc / E: păstor] 1 vt (D. oameni) A duce animale erbivore să pască3 (1) Si: a pășuna (2), (îrg) a păcurări (1). 2 vt (D. oameni) A păzi animale erbivore în timp ce pasc Si: a pășuna (3), (îrg) a păcurări (2). 3 vt (Îe) L-am ~t eu! Îl cunosc bine! 4 vt (Îae) Știu la ce te poți aștepta de la el! 5 vt (Trs; Buc) A păzi terenuri cultivate. 6 vt (Trs; Buc; c. i. oameni) A urmări. 7 vi A se ocupa cu păstoritul Si: a ciobăni, (îrg) a păcurări (3). 8-9 vt (Bis; fig; fșa) A îndruma conform cu legile bisericii.

PĂSTORÍ, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască; a păzi în timp ce paște1 (2), a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii. – Din păstor.

PĂSTORÍ, păstoresc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oi, vite) A păzi, a paște (2). N-am să văd cîmpii cu soare, N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult. COȘBUC, P. II 172. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. Păstorind pe plaiuri și în văi... a așteptat cu dor un curcubeu de pace. SADOVEANU, E. 13. 2. Intranz. Fig. A conduce, a îndruma în spiritul legilor bisericii. Mitropolitul Serafim... a păstorit în țară sub Mihnea-vodă. ODOBESCU, S. I 429. ◊ Refl. pas. Biserica Moldaviei s-a păstorit de cătră mitropoliți aleși de înaltul cler. NEGRUZZI, S. I 240.

A PĂSTORÍ ~ésc 1. tranz. 1) (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. 2) fig. A îndruma în spiritul unor dogme (mai ales religioase). 2. intranz. 1) A exercita funcția de păstor; a fi preot; a preoți. 2) A se ocupa de creșterea vitelor; a fi păstor. /Din păstor

păstorì v. fig. a fi păstor sufletesc: Biserica Moldovei s’a păstorit de mitropoliți NEGR.

PĂSTÓR, păstori, s. m. 1. Cioban. ◊ Compus: (Astron.; pop.) Păstorul-cu-Oile = Cloșca-cu-Pui. 2. Fig. Preot; p. ext. conducător, îndrumător (spiritual). – Lat. pastor.

PĂSTÓR, păstori, s. m. 1. Cioban. ◊ Compus: (Astron.; pop.) Păstorul-cu-Oile = Cloșca-cu-Pui. 2. Fig. Preot; p. ext. conducător, îndrumător (spiritual). – Lat. pastor.

păstări1 vt [At: I. CR. IV, 371 / Pzi: ~esc / E: păstaie + -ări] (Reg; c. i. plante leguminoase) A scoate boabele din păstăi Si: (reg) a păstăi, a postăci.

păstor sm [At: COD. VOR. 150/29 / V: (înv) ~riu / Pl: ~i / E: ml pastor] 1-2 Persoană care păzește și îngrijește (oile sau) alte animale erbivore, ducându-le la păscut1 (1) Si: cioban, oier, (îrg) păcurar1 (1-2). 3 (Ast; pop; îc) ~ul-cu-oile Cloșca cu pui. 4 (Reg) Paznic de câmp, de vie etc. 5 (Bis; fig; șîs ~ sufletesc, ~ de suflet) Preot. 6-7 (Pex; fig) Conducător. 8 (Pex; fig) Îndrumător spiritual.

PĂSTÓR, păstori, s. m. Om care păzește oile sau vitele la păscut (fiind uneori și proprietarul lor); cioban, păcurar. Jder văzu un singur păstor într-un corn de rîpă, stînd neclintit cu sarica în spate, SADOVEANU, F. J. 325. Păstorul care-și părăsește turma e mai rău ca acela care o conduce greșit. REBREANU, R. I 82. Și vin păstori cu gluga albă, Din fluier povestindu-și dorul, GOGA, P. 16. ◊ Compus: (Astron.; popular) păstorul-cu-oile = cloșca-cu-pui sau găinușa. ♦ Fig. Conducător (religios), preot. A ținut să vie și cu cîrja mitropolitană, ca să corespundă demnității de păstor al țării. CAMIL PETRESCU, O. II 331.

PĂSTÓR ~i m. 1) Persoană care are în grijă oile; cioban. ◊ ~ul-cu-Oile constelație din emisfera boreală. 2) rel. Slujitor al cultelor (la protestanți). /<lat. Pastor

păstòr m. 1. păzitor de oi; fig. episcop: păstor sufletesc. [Lat. PASTOREM].

păstór m. (lat. pástor, -óris, d. páscere, pastum, a paște. V. pastor). Vechĭ. Cĭoban, păscător de oĭ. Azĭ. Fig. Conducător sufletesc, preut, episcop. V. păcurar.

2) păstorésc v. intr. (d. păstor). Funcționez ca păstor: mulțĭ anĭ a păstorit. V. tr. Conduc ca păstor sufletesc: episcopu păstorește biserica.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păstorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstorésc, imperf. 3 sg. păstoreá; conj. prez. 3 păstoreáscă

păstorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstorésc, imperf. 3 sg. păstoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. păstoreáscă

arată toate definițiile

Intrare: păstori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păstori
  • păstorire
  • păstorit
  • păstoritu‑
  • păstorind
  • păstorindu‑
singular plural
  • păstorește
  • păstoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păstoresc
(să)
  • păstoresc
  • păstoream
  • păstorii
  • păstorisem
a II-a (tu)
  • păstorești
(să)
  • păstorești
  • păstoreai
  • păstoriși
  • păstoriseși
a III-a (el, ea)
  • păstorește
(să)
  • păstorească
  • păstorea
  • păstori
  • păstorise
plural I (noi)
  • păstorim
(să)
  • păstorim
  • păstoream
  • păstorirăm
  • păstoriserăm
  • păstorisem
a II-a (voi)
  • păstoriți
(să)
  • păstoriți
  • păstoreați
  • păstorirăți
  • păstoriserăți
  • păstoriseți
a III-a (ei, ele)
  • păstoresc
(să)
  • păstorească
  • păstoreau
  • păstori
  • păstoriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păstări
  • păstărire
  • păstărit
  • păstăritu‑
  • păstărind
  • păstărindu‑
singular plural
  • păstărește
  • păstăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păstăresc
(să)
  • păstăresc
  • păstăream
  • păstării
  • păstărisem
a II-a (tu)
  • păstărești
(să)
  • păstărești
  • păstăreai
  • păstăriși
  • păstăriseși
a III-a (el, ea)
  • păstărește
(să)
  • păstărească
  • păstărea
  • păstări
  • păstărise
plural I (noi)
  • păstărim
(să)
  • păstărim
  • păstăream
  • păstărirăm
  • păstăriserăm
  • păstărisem
a II-a (voi)
  • păstăriți
(să)
  • păstăriți
  • păstăreați
  • păstărirăți
  • păstăriserăți
  • păstăriseți
a III-a (ei, ele)
  • păstăresc
(să)
  • păstărească
  • păstăreau
  • păstări
  • păstăriseră
Intrare: păstor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstor
  • păstorul
  • păstoru‑
plural
  • păstori
  • păstorii
genitiv-dativ singular
  • păstor
  • păstorului
plural
  • păstori
  • păstorilor
vocativ singular
  • păstorule
plural
  • păstorilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păstori păstări

  • 1. A duce și a supraveghea oile, vitele la pășune.
    exemple
    • N-am să văd cîmpii cu soare, N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult. COȘBUC, P. II 172.
      surse: DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A se ocupa cu păstoritul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Păstorind pe plaiuri și în văi... a așteptat cu dor un curcubeu de pace. SADOVEANU, E. 13.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat tranzitiv absolut A conduce, a îndruma conform preceptelor Bisericii.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mitropolitul Serafim... a păstorit în țară sub Mihnea-vodă. ODOBESCU, S. I 429.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Biserica Moldaviei s-a păstorit de cătră mitropoliți aleși de înaltul cler. NEGRUZZI, S. I 240.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • păstor
    surse: DEX '98 DEX '09

păstor

  • 1. Om care păzește oile sau vitele la păscut (fiind uneori și proprietarul lor).
    exemple
    • Jder văzu un singur păstor într-un corn de rîpă, stînd neclintit cu sarica în spate, SADOVEANU, F. J. 325.
      surse: DLRLC
    • Păstorul care-și părăsește turma e mai rău ca acela care o conduce greșit. REBREANU, R. I 82.
      surse: DLRLC
    • Și vin păstori cu gluga albă, Din fluier povestindu-și dorul, GOGA, P. 16.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Slujitor al cultelor (la protestanți).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: popă preot părinte
    • 2.1. prin extensiune Conducător, îndrumător (spiritual).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • A ținut să vie și cu cîrja mitropolitană, ca să corespundă demnității de păstor al țării. CAMIL PETRESCU, O. II 331.
        surse: DLRLC

etimologie: