13 definiții pentru păstori

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂSTORI, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. A duce și a supraveghea oile, vitele la pășune; a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma conform preceptelor Bisericii. – Din păstor.

păstori [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 13v/29 / V: (reg) ~tări / Pzi: ~resc / E: păstor] 1 vt (D. oameni) A duce animale erbivore să pască3 (1) Si: a pășuna (2), (îrg) a păcurări (1). 2 vt (D. oameni) A păzi animale erbivore în timp ce pasc Si: a pășuna (3), (îrg) a păcurări (2). 3 vt (Îe) L-am ~t eu! Îl cunosc bine! 4 vt (Îae) Știu la ce te poți aștepta de la el! 5 vt (Trs; Buc) A păzi terenuri cultivate. 6 vt (Trs; Buc; c. i. oameni) A urmări. 7 vi A se ocupa cu păstoritul Si: a ciobăni, (îrg) a păcurări (3). 8-9 vt (Bis; fig; fșa) A îndruma conform cu legile bisericii.

PĂSTORI, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască; a păzi în timp ce paște1 (2), a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii. – Din păstor.

PĂSTORI, păstoresc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oi, vite) A păzi, a paște (2). N-am să văd cîmpii cu soare, N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult. COȘBUC, P. II 172. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. Păstorind pe plaiuri și în văi... a așteptat cu dor un curcubeu de pace. SADOVEANU, E. 13. 2. Intranz. Fig. A conduce, a îndruma în spiritul legilor bisericii. Mitropolitul Serafim... a păstorit în țară sub Mihnea-vodă. ODOBESCU, S. I 429. ◊ Refl. pas. Biserica Moldaviei s-a păstorit de cătră mitropoliți aleși de înaltul cler. NEGRUZZI, S. I 240.

A PĂSTORI ~esc 1. tranz. 1) (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. 2) fig. A îndruma în spiritul unor dogme (mai ales religioase). 2. intranz. 1) A exercita funcția de păstor; a fi preot; a preoți. 2) A se ocupa de creșterea vitelor; a fi păstor. /Din păstor

păstorì v. fig. a fi păstor sufletesc: Biserica Moldovei s’a păstorit de mitropoliți NEGR.

2) păstorésc v. intr. (d. păstor). Funcționez ca păstor: mulțĭ anĭ a păstorit. V. tr. Conduc ca păstor sufletesc: episcopu păstorește biserica.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păstori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstoresc, 3 sg. păstorește, imperf. 1 păstoream; conj. prez. 1 sg. să păstoresc, 3 să păstorească

păstori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstoresc, imperf. 3 sg. păstorea; conj. prez. 3 păstorească

păstori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstoresc, imperf. 3 sg. păstorea; conj. prez. 3 sg. și pl. păstorească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂSTORI vb. 1. v. ciobăni. 2. v. paște. 3. (BIS.) (înv.) a popi, a popora, a preoți. (~ peste credincioși.)

PĂSTORI vb. 1. a ciobăni, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de o viață.) 2. a paște, a pășuna, (înv. și reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.) 3. (BIS.) (înv.) a popi, a popora, a preoți. (~ peste credincioși.)

Intrare: păstori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păstori
  • păstorire
  • păstorit
  • păstoritu‑
  • păstorind
  • păstorindu‑
singular plural
  • păstorește
  • păstoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păstoresc
(să)
  • păstoresc
  • păstoream
  • păstorii
  • păstorisem
a II-a (tu)
  • păstorești
(să)
  • păstorești
  • păstoreai
  • păstoriși
  • păstoriseși
a III-a (el, ea)
  • păstorește
(să)
  • păstorească
  • păstorea
  • păstori
  • păstorise
plural I (noi)
  • păstorim
(să)
  • păstorim
  • păstoream
  • păstorirăm
  • păstoriserăm
  • păstorisem
a II-a (voi)
  • păstoriți
(să)
  • păstoriți
  • păstoreați
  • păstorirăți
  • păstoriserăți
  • păstoriseți
a III-a (ei, ele)
  • păstoresc
(să)
  • păstorească
  • păstoreau
  • păstori
  • păstoriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păstări
  • păstărire
  • păstărit
  • păstăritu‑
  • păstărind
  • păstărindu‑
singular plural
  • păstărește
  • păstăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păstăresc
(să)
  • păstăresc
  • păstăream
  • păstării
  • păstărisem
a II-a (tu)
  • păstărești
(să)
  • păstărești
  • păstăreai
  • păstăriși
  • păstăriseși
a III-a (el, ea)
  • păstărește
(să)
  • păstărească
  • păstărea
  • păstări
  • păstărise
plural I (noi)
  • păstărim
(să)
  • păstărim
  • păstăream
  • păstărirăm
  • păstăriserăm
  • păstărisem
a II-a (voi)
  • păstăriți
(să)
  • păstăriți
  • păstăreați
  • păstărirăți
  • păstăriserăți
  • păstăriseți
a III-a (ei, ele)
  • păstăresc
(să)
  • păstărească
  • păstăreau
  • păstări
  • păstăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păstori, păstorescverb

  • 1. A duce și a supraveghea oile, vitele la pășune. DEX '09 DLRLC
    • format_quote N-am să văd cîmpii cu soare, N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult. COȘBUC, P. II 172. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A se ocupa cu păstoritul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Păstorind pe plaiuri și în văi... a așteptat cu dor un curcubeu de pace. SADOVEANU, E. 13. DLRLC
  • 2. figurat tranzitiv (și) absolut A conduce, a îndruma conform preceptelor Bisericii. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mitropolitul Serafim... a păstorit în țară sub Mihnea-vodă. ODOBESCU, S. I 429. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Biserica Moldaviei s-a păstorit de cătră mitropoliți aleși de înaltul cler. NEGRUZZI, S. I 240. DLRLC
etimologie:
  • păstor DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.