4 intrări

53 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂSÁT s. n. 1. Semințe de mei (decorticate și adesea pisate); p. ext. boabe de porumb sau, rar, de alte cereale, pisate sau măcinate mare. ◊ Expr. A face (pe cineva) păsat = a nimici, a distruge (pe cineva). 2. (Bot.; reg.) Mei. 3. Mâncare preparată din păsat (1) fiert, care se mănâncă cu lapte, cu unt și brânză etc.; terci. ◊ Expr. A-i curge (sau a-i cădea, a-i pica etc.) (cuiva) lapte (sau miere) în păsat = a-i merge bine (cuiva); a izbuti în toate. A fi lapte cu păsat sau a fi păsat dulce = a fi lucru bun și plăcut (de mare folos pentru cineva). – Lat. pinsatum.

păsat s [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A 83/18 / V: (reg) pisat, pâsat, pusat / E: ml pinsatum] 1-2 Semințe de mei (1-2), decorticate și pisate. 3 (Pex) Boabe de porumb, mai rar și de alte cereale, pisate sau măcinate mare Si: (reg) bulgur, crupe, urluială. 4 (Îe) A face (pe cineva) ~ A nimici, a zdrobi pe cineva. 5 (Bot; Trs; șîc ~-mărunțel, ~ul-vrăbiei) Mei (Panicum miliaceum). 6 Mâncare preparată din păsat fiert, care se mănâncă, de obicei, amestecat cu lapte, cu unt și brânză, cu untură etc. Si: (reg) meșniță. 7 Terci de mălai sau de făină Si: (reg) cir. 8 (Îe) A-i curge (sau a-i cădea, a-i pica etc.) (cuiva) lapte (sau miere) în ~ Se zice despre cineva care are un noroc neașteptat sau când cuiva îi merge foarte bine. 9 (Îe) A vărsa laptele în ~ul cuiva A face un bine cuiva, a-l ajuta. 10 (Îe) A-i cădea ~ în gușă A-i veni cuiva ceva de-a gata, fară muncă și cam pe neașteptate. 11 (Îe) A fi lapte cu ~ sau a fi ~ dulce A fi lucru bun și plăcut, de mare folos pentru cineva. 12 (Reg) Colivă. 13 (Pan; reg) Măzăriche Si: mielușei. 14 (Pan; reg) Alice. 15 (Pan; reg) Puroi care se scoate dintr-un coș Si: (pop) viermuș, grăuncior. corectată

PĂSÁT s. n. 1. Semințe de mei (decorticate și adesea pisate); p. ext. boabe de porumb sau, rar, de alte cereale, pisate sau măcinate mare. ◊ Expr. A face (pe cineva) păsat = a nimici, a face (pe cineva) pilaf. 2. (Bot.; reg.) Mei. 3. Mâncare preparată din păsat (1) fiert, care se mănâncă cu lapte, cu unt și brânză etc.; terci de mălai sau de făină. ◊ Expr. A-i curge (sau a-i cădea, a-i pica etc.) (cuiva) lapte (sau miere) în păsat = a-i merge bine (cuiva); a izbuti în toate. A fi lapte cu păsat sau a fi păsat dulce = a fi lucru bun și plăcut (de mare folos pentru cineva). – Lat. pinsatum.

PĂSÁT s. n. Porumb sau mei măcinat mare. Așază tingirea, cu păsat Pe-o pirostrie șchioapă. CARAGIALE, O. III 125. Se suie iute în pod și scoboară de acolo... vreo două dimerlii de păsat. CREANGĂ, P. 5. ♦ Mămăligă din mei (pisat) care se mănincă cu lapte sau cu brînză. Mîncau dintr-o oală lapte cu păsat. SBIERA, P. 35. ◊ Expr. A-i curge (sau a-i cădea, a i se vărsa cuiva) lapte (sau miere) în păsat = a-i merge bine, din plin, a izbuti în toate. (Cu pronunțare regională) Lui Barbu-i curgea și laptele-n pasat și galbenii în cobză. ALECSANDRI, T. 83. A vărsa (sau a turna (cuiva)) laptele în păsat = a-i face cuiva un bine. l-ai turnat laptele-n păsat. PĂSCULESCU, L. P. 107. – Variantă: pîsát (STANCU, D. 46) s. n.

PĂSÁT, s. n. Porumb sau mei măcinat mare. ♦ Mămăligă din mei (pisat). ◊ Expr. A-i curge (sau a-i cădea, a i se vărsa cuiva) lapte (sau miere) în păsat = a-i merge cuiva bine; a izbuti în toate. A vărsa (sau a turna) cuiva laptele în păsat = a-i face cuiva un bine. A-i cădea cuiva păsat în gură = a câștiga ceva de-a gata, fără muncă, pe neașteptate. – Lat. pisatum.

PĂSÁT n. 1) Măcinătură mare de grăunțe de porumb sau de mei. 2) Mâncare pregătită din această măcinătură. ◊ A-i curge (sau a-i cădea, a i se vărsa) lapte (sau miere) în ~ a-i merge bine; a reuși în toate. /<lat. pinsatum

păsat n. 1. mălaiu măcinat mare; 2. terciu gătit din făină mai groscioară, fiartă cu lapte sau cu unt [Banat pisat = lat. PENSATUM, pisat].

PĂSÁ2, pers. 3 pásă, vb. I. Intranz. 1. (Înv.) A merge, a se duce. 2. (Pop. și fam., cu valoare de îndemn sau de avertisment) Încearcă să..., îndrăznește de..., caută de... – Lat. *passare.

PĂSÁ2, pers. 3 pásă, vb. I. Intranz. 1. (Înv.) A merge, a se duce. 2. (Pop. și fam., cu valoare de îndemn sau de avertisment) Încearcă să..., îndrăznește de..., caută de... – Lat. *passare.

PĂSÁ1, pers. 3 pásă, vb. I. Intranz. 1. Unipers. (De obicei construit cu dativul) A simți neliniște, a se îngrijora. 2. (Înv. și pop.) A cântări sau a atârna greu; a se lăsa greu (peste ceva). ♦ Unipers. (Construit cu dativul) A simți greutatea unui lucru sau a unei situații, a suporta cu greutate ceva neplăcut. – Lat. pensare.

PĂSÁ1, pers. 3 pásă, vb. I. Intranz. 1. Unipers. (De obicei construit cu dativul) A simți neliniște, a se îngrijora. 2. (Înv. și pop.) A cântări sau a atârna greu; a se lăsa greu (peste ceva). ♦ Unipers. (Construit cu dativul) A simți greutatea unui lucru sau a unei situații, a suporta cu greutate ceva neplăcut. – Lat. pensare.

păsa2 vi [At: COD. VOR. 120/17 / Pzi: 3 pasă, pas / Imt: pasă, pas, (Mar) pa / E: ml passare] 1 (Imt; îrg) A pleca Si: a se duce. 2 (Imt; îrg) A merge. 3 (Îe) Pas, Burdele, la surcele A pune pe alții să facă o treabă a cărei îndeplinire ne privește. 4-5 (D. oameni; ccd) A-i merge (bine sau) rău. 6 (Pfm; urmat de c „de”, „să”) Încearcă să... Si: (pop) caută de... 7 (Pfm; urmat de c „de”, „să”) Îndrăznește să...

păsa1 [At: PSALT. 54 / Pzi: păs, 2 peși, 3 pa / Cj: să pese / Par: păsat, (reg) păsut / E: ml pensare] 1 vi (Îvp) A cântări sau a atârna greu. 2 vi (Îvp) A se lăsa greu peste ceva Si: a apăsa. 3 viu (Ccd) A suporta cu greutate un lucru sau o situație, a-i fi sau a-i cădea greu cuiva. 4 viu (Ccd) A-i pricinui cuiva neplăceri. 5 viu (Ccd; udp „de”) A simți o neliniște, o grijă supărătoare pentru ceva. 6 viu (Ccd; udp „de”) A nu rămâne indiferent la ceva. 7 viu (Ccd; udp „de”) A se îngrijora de ceva. 8-9 viu (Reg) A simți o durere (fizică) Si: a durea.

PĂSÁ1, pers. 3 pásă, vb. I. Intranz. 1. (Cu dativul, mai ales în construcții negative sau interogative retorice) A simți o neliniște, grijă, supărare; a se îngrijora; a avea grijă de... Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea? COȘBUC, R. I 153. De astăzi dar tu fă ce vrei, De astăzi nu-mi mai pasă Că cea mai dulce-ntre femei Mă lasă. EMINESCU, O. I 187. Nici mie nu-mi pasă de-ți pasă sau de nu-ți pasă.I ALECSANDRI, T. I 93. Și tu bade, crezi că eu Mă topesc de dorul tău? – Mîndră, de nu ți-ar păsa, Acum nu m-ai întreba! JARNÍK-BÎRSEANU, 229. 2. A-i cădea, a-i atîrna (cuiva) greu. Cam pe urma tuturor, Vine Jița. smedioară: Pasă-i capul de parale, Urechiuși De cerceluși Și gîtul de mărgeluși. TEODORESCU, P. P. 54. – Formă gramaticală: prez. conj. să-mi pese (RETEGANUL, P. II 9, ISPIRESCU, L. 34).

PĂSÁ2, pers. 3 pasă, vb. I. Intranz. 1. (Învechit) A merge, a se duce. Dar steaua pe nave lumina-și îndreaptă,. Și navele pasă acum spre noroc. ANGHEL, P. 76. Pasă ceata călătoare, Cînd pe noapte, cînd pe soare. ALECSANDRI, O. 129. Își îndeamnă calul inundat de spume. El de mult pe cale pasă rătăcind! id. P. III 151. 2. (La imperativ, cu valoare de interjecție, și în forma pas) a) Du-te, mergi. Pas, Grigoriță, de-ți primește prietinul și-l cinstește cu niște mere murate. SADOVEANU, N. P. 38. Pasă cu dumnezeu, fiica mea, și adu-ți aminte de învățăturile mele. ISPIRESCU, L. 13. Deci tu, hatmane, pasă ș-adună Din cetate cetele cele mai viteze. BUDAI-DELEANU, Ț. 233. b) (Urmat de o propoziție introdusă prin «de» sau, mai rar, prin «să») încearcă..., îndrăznește..., caută... Mai pasă de ține minte toate cele și acum așa, dacă te slujește capul, bade Ioane. CREANGĂ, A. 40. [Turcii] tratau pe domnii noștri ca pe niște zapcii, le trimeteau ordine scrise și verbale, ș-apoi pas să nu le fi urmat. GHICA, S. VI. Pas de cunoaște acum care-i boier și care nu-i. RUSSO, S. 17. – Imper. și: pas.

A PĂSÁ1 pers. 3 pásă intranz. (de obicei în construcții negative sau interogative) A fi cuprins de grijă; a se neliniști; a se îngrijora. /<lat. pensare

A PĂSÁ2 pers. 3 pásă intranz. înv. A se deplasa, părăsind locul inițial; a pleca; a se duce. ◊ Pasă! pleacă! du-te! mergi! /<lat. passare

pasă-mi-te adv. se vede, pare că: pasă-mi-te ea pierduse un oscior ISP. [De la a păsa cu finalul din gogeamite, lehamite].

păsa v. 1. (impersonal) a avea păs de ceva, a se interesa: nu-i pasă de nimic; 2. a se îngriji, a se teme: puțin îmi pasă. [Lat. PENSARE].

4) pas, a păsá v. intr. (lat. passare, d. passus, pas; it. passare, pv. sp. pasar, fr. passer, pg. passar, a trece. V. pășesc). Vechĭ. Numaĭ pasă, păsăm, păsațĭ, mergĭ, să mergem, mergeți (du-te, să ne ducem, duceți-vă). Azĭ numaĭ pasă (prescurtat și pas): Pasă, ceată călătoare (Al.), mergĭ, du-te, trecĭ, ceată călătoare; pas’ de zi o vorbă, pas’ de te du (încearcă să zicĭ o vorbă, să te ducĭ [dacă îndrăzneștĭ, dacă poțĭ]): pas’ să țĭ-o plătească (Nec. 2, 186). V. pasă-mi-te.

2) pásă (îmĭ) v. intr. (lat. pensare). V. păs 2.

pásă-mi-te saŭ pasămite adv. (d. pas 4. V. mi-te). Vest. Fam. Cînd colo, în realitate, după cum văzuĭ: pasă-mi-te, el murise! El murise, pasă-mi-te!

2) păs orĭ pes (ca apes), a-țĭ păsa v. intr. (lat. pensare, a cîntări, a aprecia, d. péndere, pensum, a cîntări, a plăti, din răd. pend, pond [de unde și apes, pansez, pensiune, ponderabil; dispensez, speze]; it. pesare, a cîntări, și pensare, a cugeta; pv. pezar; fr. peser, a cîntări, și penser, a cugeta; sp. pg. pesar și pensar). Ob. numaĭ la pers. III sg. îmĭ pasă, îmĭ păsa, mĭ-a păsat, îmĭ păsase, îmĭ va păsa saŭ a să-mĭ pese, mĭ-ar păsa, a-țĭ păsa. Vechĭ. (Ps. S.). Pasă, apeasă. Azĭ. A-țĭ păsa de, a avea grijă, a te incomoda ceva, a te teme: nu-mĭ pasă de nimica, nu-mĭ pasă că vine dușmanu. – Part. și păsut (după durut).

2) păsá (a-țĭ) v. intr. (lat. pensare). V. păs 2.

1) păsá (a) v. intr. (lat. passare), V. pas 4.

pîsát (Munt.), pisát (Ban.), păsát (Mold. Trans.) și pasát (Mold.) n., pl. urĭ (d. pisat, part. d. pisez, trecut pin pisat, păsat, pasat. P. înț., cp cu mălaĭ). Vest. Cereale prefăcute în grăunțe cît cele de meĭ saŭ maĭ micĭ (crupe, bulgur, urluĭală). Est. Crupe (Fc. ș. a.). Grăunțe de meĭ decorticate (ceĭa ce era alimentu principal al Dacilor și Romanilor pînă la introducerea popușoĭuluĭ și orezuluĭ). V. mălaĭ, gozurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păsa1 (a ~) (a se sinchisi) vb., ind. prez. 3 sg. pasă; conj. prez. 3 sg. să pese

păsa2 (a ~) (a merge, a se duce) (înv.) vb., ind. prez. 3 pasă; (a încerca, a îndrăzni) (pop.) imper. 2 sg. pasă/pas’ (numai + să/de + vb.: pas’ de pricepe)

păsá (a se duce) vb., ind. prez. 3 sg. pásă, (du-te, îndrăznește) imper. 2 sg. pásă/pas

păsá (a se îngrijora, a apăsa) vb., ind. prez. 3 sg. pásă; conj. prez. 3 sg. pése

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂSÁT s. terci, (reg.) cir, meșniță, rișcașă. (A mâncat ~ de mălai.)

PĂSAT s. terci, (reg.) cir, meșniță, rișcașă. (A mîncat ~ de mălai.)

PĂSÁ vb. 1. a se îngrijora, a se neliniști, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu-i ~ de nimeni.) 2. a-l interesa, a se sinchisi. (Nu-i ~ de nimic.)

PĂSÁ vb. v. apăsa, călca, comprima, duce, merge, păși, pleca, porni, presa, strânge, umbla.

PĂSA vb. 1. a se îngrijora, a se neliniști, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu-i ~ de nimeni.) 2. a (se) interesa, a (se) sinchisi. (Nu-i ~ de nimic.)

păsa vb. v. APĂSA. CĂLCA. COMPRIMA. DUCE. MERGE. PĂȘI. PLECA. PORNI. PRESA. STRÎNGE. UMBLA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

a păsa În ER, p. 124-126, am discutat originea și sensurile verbului a păsa. La cele spuse acolo trebuie adăugat că a păsa ajunge să însemne și „a fi greu”, „a fi împovărat”: pésă-i capul de parale, Urechiuși de cerceluși Și gîtul de mărgeluși (Teodorescu, PP, p. 54).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păsát, s.n. – Boabe de mălai măcinate mare. De obicei se folosește pentru hrana puilor de găină; dar și în bucătărie (sarmale de post, etc.). – Lat. pinsatum (DEX, MDA).

păsá, pers. 3 sg. pásă, vb. I 1. (înv. și reg.; folosit mai ales la imperativ) a pleca, a se duce; a merge, a umbla; a păși. 2. a o duce, a-i fi, a-i merge (bine sau rău). 3. (pop. și fam.) încearcă să..., caută... să, îndrăznește să...

păsá, pas, vb. intranz. – (înv.) A pleca, a merge: „…e îi păsați curund la el și-l aduceți repede înaintea mea…” (Dariu Pop, 1938: 48; Fericea); „Urie, tu pasă amu și la casa ta…” (idem: 50). – Lat. *passare (Scriban, DEX, MDA).

păsá, pas, vb. intranz. – (înv.) A pleca, a merge: „… e îi păsați curund la el și-l aduceți repede înaintea mea…” (Dariu Pop 1938: 48; Fericea); „Urie, tu pasă amu și la casa ta…” (idem: 50). – Lat. passare (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PASAT subst. 1. Păsatu (Ard); – Barbu (Am 108). 2. Păsăt/oiu fam., act,; -ești s. 3. Păsățel (17 B IV 505; Sur X).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A NU-I PĂSA a-l durea în bigă / în cot / în șpiț, a i se fâlfâi (cuiva de ceva), a-l lăsa rece, a nu mai putea (de cineva sau ceva), a i se rupe (în paișpe) de ceva.

NU-MI PASĂ! ete fleoșc! / pula! / scârț!, etete!, mă doare-n cot! / cur! / pix! / șpiț!, mi se rupe!

Intrare: Păsat
Păsat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Păsat
Intrare: păsat
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păsat
  • păsatul
  • păsatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • păsat
  • păsatului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâsat
  • pâsatul
plural
genitiv-dativ singular
  • pâsat
  • pâsatului
plural
vocativ singular
plural
pusat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: păsa (merge)
verb (V69)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păsa
  • păsare
  • păsat
  • păsatu‑
  • păsând
  • păsându‑
singular plural
  • pa
  • păsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păs
(să)
  • păs
  • păsam
  • păsai
  • păsasem
a II-a (tu)
  • peși
(să)
  • peși
  • păsai
  • păsași
  • păsaseși
a III-a (el, ea)
  • pa
(să)
  • pese
  • păsa
  • păsă
  • păsase
plural I (noi)
  • păsăm
(să)
  • păsăm
  • păsam
  • păsarăm
  • păsaserăm
  • păsasem
a II-a (voi)
  • păsați
(să)
  • păsați
  • păsați
  • păsarăți
  • păsaserăți
  • păsaseți
a III-a (ei, ele)
  • pa
(să)
  • pese
  • păsau
  • păsa
  • păsaseră
Intrare: păsa (sinchisi)
verb (V69)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păsa
  • păsare
  • păsat
  • păsatu‑
  • păsând
  • păsându‑
singular plural
  • pa
  • păsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păs
(să)
  • păs
  • păsam
  • păsai
  • păsasem
a II-a (tu)
  • peși
(să)
  • peși
  • păsai
  • păsași
  • păsaseși
a III-a (el, ea)
  • pa
(să)
  • pese
  • păsa
  • păsă
  • păsase
plural I (noi)
  • păsăm
(să)
  • păsăm
  • păsam
  • păsarăm
  • păsaserăm
  • păsasem
a II-a (voi)
  • păsați
(să)
  • păsați
  • păsați
  • păsarăți
  • păsaserăți
  • păsaseți
a III-a (ei, ele)
  • pa
(să)
  • pese
  • păsau
  • păsa
  • păsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păsatsubstantiv neutru

  • 1. Semințe de mei (decorticate și adesea pisate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Așază tingirea, cu păsat Pe-o pirostrie șchioapă. CARAGIALE, O. III 125. DLRLC
    • format_quote Se suie iute în pod și scoboară de acolo... vreo două dimerlii de păsat. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Boabe de porumb sau, rar, de alte cereale, pisate sau măcinate mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A face (pe cineva) păsat = a nimici, a distruge (pe cineva). DEX '09
  • 2. botanică regional Mei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: mei
  • 3. Mâncare preparată din păsat fiert, care se mănâncă cu lapte, cu unt și brânză etc. DEX '09 DLRLC
    sinonime: terci
    • format_quote Mîncau dintr-o oală lapte cu păsat. SBIERA, P. 35. DLRLC
    • chat_bubble A-i curge (sau a-i cădea, a-i pica etc.) (cuiva) lapte (sau miere) în păsat = a-i merge bine (cuiva); a izbuti în toate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: izbuti
      • format_quote cu pronunțare regională Lui Barbu-i curgea și laptele-n pasat și galbenii în cobză. ALECSANDRI, T. 83. DLRLC
    • chat_bubble A vărsa (sau a turna) (cuiva) laptele în păsat = a-i face cuiva un bine. DLRLC
      • format_quote l-ai turnat laptele-n păsat. PĂSCULESCU, L. P. 107. DLRLC
    • chat_bubble A fi lapte cu păsat sau a fi păsat dulce = a fi lucru bun și plăcut (de mare folos pentru cineva). DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A-i cădea cuiva păsat în gură = a câștiga ceva de-a gata, fără muncă, pe neașteptate. DLRM
etimologie:

păsa, păsverb

  • 1. învechit A se duce. DEX '09 DLRLC
    sinonime: duce merge
    • format_quote Dar steaua pe nave lumina-și îndreaptă, Și navele pasă acum spre noroc. ANGHEL, P. 76. DLRLC
    • format_quote Pasă ceata călătoare, Cînd pe noapte, cînd pe soare. ALECSANDRI, O. 129. DLRLC
    • format_quote Își îndeamnă calul inundat de spume. El de mult pe cale pasă rătăcind! ALECSANDRI, P. III 151. DLRLC
  • 2. popular familiar La imperativ, are valoare de îndemn sau de avertisment. DEX '09 DLRLC
    • 2.1. Du-te, mergi! DLRLC
      • format_quote Pas, Grigoriță, de-ți primește prietinul și-l cinstește cu niște mere murate. SADOVEANU, N. P. 38. DLRLC
      • format_quote Pasă cu dumnezeu, fiica mea, și adu-ți aminte de învățăturile mele. ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
      • format_quote Deci tu, hatmane, pasă ș-adună Din cetate cetele cele mai viteze. BUDAI-DELEANU, Ț. 233. DLRLC
    • 2.2. popular familiar Încearcă să..., îndrăznește de..., caută de... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mai pasă de ține minte toate cele și acum așa, dacă te slujește capul, bade Ioane. CREANGĂ, A. 40. DLRLC
      • format_quote [Turcii] tratau pe domnii noștri ca pe niște zapcii, le trimeteau ordine scrise și verbale, ș-apoi pas să nu le fi urmat. GHICA, S. VI. DLRLC
      • format_quote Pas de cunoaște acum care-i boier și care nu-i. RUSSO, S. 17. DLRLC
  • comentariu Imperativ și: pas’. DLRLC DOOM 2
etimologie:

păsa, păsverb

  • 1. unipersonal (De obicei construit cu dativul) A simți neliniște, a se îngrijora. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea? COȘBUC, R. I 153. DLRLC
    • format_quote De astăzi dar tu fă ce vrei, De astăzi nu-mi mai pasă Că cea mai dulce-ntre femei Mă lasă. EMINESCU, O. I 187. DLRLC
    • format_quote Nici mie nu-mi pasă de-ți pasă sau de nu-ți pasă! ALECSANDRI, T. I 93. DLRLC
    • format_quote Și tu bade, crezi că eu Mă topesc de dorul tău? – Mîndră, de nu ți-ar păsa, Acum nu m-ai întreba! JARNÍK-BÎRSEANU, 229. DLRLC
  • 2. învechit popular A cântări sau a atârna greu; a se lăsa greu (peste ceva). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cam pe urma tuturor, Vine Jița smedioară: Pasă-i capul de parale, Urechiuși De cerceluși Și gîtul de mărgeluși. TEODORESCU, P. P. 54. DLRLC
    • 2.1. unipersonal (Construit cu dativul) A simți greutatea unui lucru sau a unei situații, a suporta cu greutate ceva neplăcut. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.