părtinire sf [At: MINEIUL (1776), 121^r1/31 / V: (înv) ~ten~ / Pl: ~ri / E: părtini] 1 Avantajare în mod conștient pe cineva în dauna altcuiva Si: ocrotire, (rar) părtinie. 2 (Înv; udp „la”) Participare în folosul cuiva sau a ceva. 3 Atitudine părtinitoare, lipsă de obiectivitate Si: (înv) părtășie (4), Vz patimă, (rar) parțialitate, pasiune 4 (Îlav) Fără ~ În mod obiectiv. 5 (Îal) Fără excepție. 6 (Îlav) Cu ~ În mod subiectiv, favorizând pe cineva în dauna altuia. 7 (Înv) Participare în folosul cuiva sau a ceva. 8 (Înv) Contribuție.

PĂRTINIRE, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare a cuiva în dauna altuia. Poruncile mele voi să fie una pentru toată împărăția mea; la mine părtinire nu este scris. ISPIRESCU, U. 219. La masa judecății uitat-ai părtinirea? Norodul ușurat-ai de dări, de asupriri? NEGRUZZI, S. II 187. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod obiectiv, imparțial. Cînd ar vrea să se vadă și el fără părtinire, Ar vedea, cum vede lumea, că nu-i și el fără pată. NEGRUZZI, S. II 303. 2. (Învechit, neobișnuit) Participare. Ce folos puteau trage romînii din părtinirea lor la asemenea lupte între Poartă și Austria? ODOBESCU, S. I 307.

PĂRTINIRE ~i f. v. A PĂRTINI. ◊ Fără în mod imparțial. /Din părtini

părtinire f. preferință injustă, parțialitate: părtinirea soartei OD.

părtiníre f. Acțiunea de a părtini, parțialitate.

părteni^[1] v vz părtini

părtenire sf vz părtinire

părtina v vz părtini

părtini [At: URECHE, L. 68 / V: (înv; cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: părtean] 1 vt (C. i. oameni) A avantaja în mod conștient în dauna altcuiva Si: a favoriza, (îrg) a părăsi (1), (înv) a părtui, (reg) a părtălui. 2 vi (Înv; udp „la”) A participa în folosul cuiva sau a ceva Si: a contribui. 3 vt (Îvr) A face părtaș (1). 4 vi (Înv) A împărtăși aceeași soartă cu cineva.

SINE IRA ET STUDIO (lat.) = Fără ură și favoare. Critica asupra unei opere trebue făcută sine ira et studio.

PĂRTINI, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja pe cineva în dauna altuia, a se purta părtinitor față de cineva, a ține partea cuiva. Să întrebe pe profesor, care, ca străin, nu putea să părtinească, pe nimeni. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

A PĂRTINI ~esc tranz. (persoane) A susține în mod abuziv, acordând avantaje (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a proteja; a privilegia; a avantaja; a favoriza. /Din parte

părtinì v. a fi părtinitor. [Derivat analogic din parte (cf. conteni, mărgini, etc.)].

*părtinésc v. tr. (d. *părtean, partizan). Țin parte cuĭva, îs parțial cu el. V. intr. Vechĭ. Contribuĭ. – Și părtésc (Ur. Dos.).

părtinire s. f., g.-d. art. părtinirii; pl. părtiniri

părtinire s. f., g.-d. art. părtinirii; pl. părtiniri

părtinire s. f., g.-d. art. părtinirii; pl. părtiniri

părtini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinesc, 3 sg. părtinește, imperf. 1 părtineam; conj. prez. 1 sg. să părtinesc, 3 să părtinească

părtini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinesc, imperf. 3 sg. părtinea; conj. prez. 3 să părtinească

părtini vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinesc, imperf. 3 sg. părtinea; conj. prez. 3 sg. și pl. părtinească

părtinesc.

PĂRTINIRE s. 1. avantajare, favorizare, protejare, (înv.) părtășie. (~ cuiva în defavoarea altuia.) 2. partizanat, patimă, subiectivism, (rar) parțialitate, pasiune, (înv.) părtășie. (Atitudine plină de ~.)

PĂRTINIRE s. 1. avantajare, favorizare, protejare, (înv.) părtășie. (~ cuiva în defavoarea altuia.) 2. patimă, subiectivism, (rar) parțialitate, pasiune, (înv.) părtășie. (Atitudine plină de ~.)

Părtinire ≠ nepărtinire

PĂRTINI vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)

PĂRTINI vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)

SINE IRA ET STUDIO (lat.) fără mânie și părtinire – Tacit, „Annales”, I, 1. Caracterizare a obiectivității științifice și condiție a obiectivității în genere.

Sine ira et studio (lat. Fără ură și părtinire") – Tacit, chiar la începutul Analelor sale (I, 1), spune că s-a hotărît să scrie istoria unor evenimente foarte îndepărtate și că o va face sine ira et studio, exprimînd prin aceste cuvinte necesitatea de a se respecta adevărul istoric. IST.