2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRTINÍRE, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod imparțial, obiectiv. 2. (Înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuție. – V. părtini.

PĂRTINÍRE, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod imparțial, obiectiv. 2. (Înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuție. – V. părtini.

PĂRTINÍRE, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare a cuiva în dauna altuia. Poruncile mele voi să fie una pentru toată împărăția mea; la mine părtinire nu este scris. ISPIRESCU, U. 219. La masa judecății uitat-ai părtinirea? Norodul ușurat-ai de dări, de asupriri? NEGRUZZI, S. II 187. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod obiectiv, imparțial. Cînd ar vrea să se vadă și el fără părtinire, Ar vedea, cum vede lumea, că nu-i și el fără pată. NEGRUZZI, S. II 303. 2. (Învechit, neobișnuit) Participare. Ce folos puteau trage romînii din părtinirea lor la asemenea lupte între Poartă și Austria? ODOBESCU, S. I 307.

PĂRTINÍRE ~i f. v. A PĂRTINI.Fără în mod imparțial. /Din părtini

părtinire f. preferință injustă, parțialitate: părtinirea soartei OD.

părtiníre f. Acțiunea de a părtini, parțialitate.

PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte.

PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte.

PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja pe cineva în dauna altuia, a se purta părtinitor față de cineva, a ține partea cuiva. Să întrebe pe profesor, care, ca străin, nu putea să părtinească, pe nimeni. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

A PĂRTINÍ ~ésc tranz. (persoane) A susține în mod abuziv, acordând avantaje (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a proteja; a privilegia; a avantaja; a favoriza. /Din parte

părtinì v. a fi părtinitor. [Derivat analogic din parte (cf. conteni, mărgini, etc.)].

*părtinésc v. tr. (d. *părtean, partizan). Țin parte cuĭva, îs parțial cu el. V. intr. Vechĭ. Contribuĭ. – Și părtésc (Ur. Dos.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

părtiníre s. f., g.-d. art. părtinírii; pl. părtiníri

părtiníre s. f., g.-d. art. părtinírii; pl. părtiníri

părtiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 părtineáscă

părtiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 sg. și pl. părtineáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRTINÍRE s. 1. avantajare, favorizare, protejare, (înv.) părtășie. (~ cuiva în defavoarea altuia.) 2. partizanat, patimă, subiectivism, (rar) parțialitate, pasiune, (înv.) părtășie. (Atitudine plină de ~.)

PĂRTINIRE s. 1. avantajare, favorizare, protejare, (înv.) părtășie. (~ cuiva în defavoarea altuia.) 2. patimă, subiectivism, (rar) parțialitate, pasiune, (înv.) părtășie. (Atitudine plină de ~.)

Părtinire ≠ nepărtinire

PĂRTINÍ vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)

PĂRTINI vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)

arată toate definițiile

Intrare: părtinire
părtinire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părtinire
  • părtinirea
plural
  • părtiniri
  • părtinirile
genitiv-dativ singular
  • părtiniri
  • părtinirii
plural
  • părtiniri
  • părtinirilor
vocativ singular
plural
Intrare: părtini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părtini
  • părtinire
  • părtinit
  • părtinitu‑
  • părtinind
  • părtinindu‑
singular plural
  • părtinește
  • părtiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părtinesc
(să)
  • părtinesc
  • părtineam
  • părtinii
  • părtinisem
a II-a (tu)
  • părtinești
(să)
  • părtinești
  • părtineai
  • părtiniși
  • părtiniseși
a III-a (el, ea)
  • părtinește
(să)
  • părtinească
  • părtinea
  • părtini
  • părtinise
plural I (noi)
  • părtinim
(să)
  • părtinim
  • părtineam
  • părtinirăm
  • părtiniserăm
  • părtinisem
a II-a (voi)
  • părtiniți
(să)
  • părtiniți
  • părtineați
  • părtinirăți
  • părtiniserăți
  • părtiniseți
a III-a (ei, ele)
  • părtinesc
(să)
  • părtinească
  • părtineau
  • părtini
  • părtiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)