Definiția cu ID-ul 927486:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRTINIRE, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare a cuiva în dauna altuia. Poruncile mele voi să fie una pentru toată împărăția mea; la mine părtinire nu este scris. ISPIRESCU, U. 219. La masa judecății uitat-ai părtinirea? Norodul ușurat-ai de dări, de asupriri? NEGRUZZI, S. II 187. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod obiectiv, imparțial. Cînd ar vrea să se vadă și el fără părtinire, Ar vedea, cum vede lumea, că nu-i și el fără pată. NEGRUZZI, S. II 303. 2. (Învechit, neobișnuit) Participare. Ce folos puteau trage romînii din părtinirea lor la asemenea lupte între Poartă și Austria? ODOBESCU, S. I 307.