FAVORIZARE s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza.

favorizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: favoriza] 1 Acordare nemeritată și abuzivă de favoruri. 2 Avantajare (2). 3 Facilitare. 4 (Jur; îs) ~a infractorului Ajutor dat infractorului pentru a zădărnici pedepsirea lui sau a-i asigura folosul infracțiunii.

FAVORIZARE, favorizări, s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza.

FAVORIZARE s.f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. ◊ Favorizarea infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii (urmărire, judecată sau executarea pedepsei). [< favoriza].

FAVORIZARE s. f. acțiune de a favoriza. ♦ (jur.) ă infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii. (< favoriza)

favorizare s. f., g.-d. art. favorizării

favorizare s. f., g.-d. art. favorizării

favorizare s. f., g.-d. art. favorizării; pl. favorizări

FAVORIZARE s. 1. v. ușurare. 2. protejare (~ celor doi îndrăgostiți.) 3. v. părtinire.

FAVORIZARE s. 1. facilitare, înlesnire, ușurare. (~ producerii unui fenomen.) 2. protejare. (~ celor doi îndrăgostiți.) 3. avantajare, părtinire, protejare, (înv) părtășie. (~ cuiva în defavoarea altuia.)

Favorizare ≠ defavorizare