2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRĂSÍRE, părăsiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) părăsi și rezultatul ei. 2. Stare a persoanei, a locului etc. părăsit; p. ext. singurătate, izolare. ◊ Loc. adj. și adv. În părăsire = (care este) în stare proastă, în ruină; abandonat, părăsit. – V. părăsi.

PĂRĂSÍRE, părăsiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) părăsi și rezultatul ei. 2. Stare a persoanei, a locului etc. părăsit; p. ext. singurătate, izolare. ◊ Loc. adj. și adv. În părăsire = (care este) în stare proastă, în ruină; abandonat, părăsit. – V. părăsi.

părăsire sf [At: PSALT. HUR. 28r/3 / Pl: ~ri / E: părăsi] 1 Despărțire, lăsând la voia întâmplării, cu dezinteres Si: părăsiciune (1), părăsință (1), părăsitură (1). 2 (Ccr; rar) Lucru abandonat, dat uitării, nefolositor Si: părăsiciune (2), părăsință (2), părăsitură (2). 3 Stare a persoanei, a locului etc. care a fost părăsit Si: părăsiciune (3), părăsință (3), părăsitură (3). 4 (Pex) Singurătate. 5 (Pex) Părăginire. 6-7 (Îljv) În ~ (În mod) uitat. 8-9 (Îal) (În mod) izolat. 10 Despărțire de cineva sau de ceva Si: părăsiciune (6), părăsință (6), părăsitură (6). 11 Lăsare la bunul plac al cuiva Si: părăsiciune (7), părăsință (7), părăsitură (7). 12 Debarasare de cineva sau de ceva Si: părăsiciune (8), părăsință (8), părăsitură (8). 13 Lăsare a cuiva sau a ceva, de bună voie sau silit de împrejurări, plecând în altă parte Si: părăsiciune (9), părăsință (9), părăsitură (9). 14 Plecare de lângă cineva, ducându-se mai încolo Si: părăsiciune (10), părăsință (10), părăsitură (10). 15 Omitere din cercul interesului sau preocupărilor Si: părăsiciune (11), părăsință (11), părăsitură (11). 16 Respingere a unei idei Si: părăsiciune (12), părăsință (12), părăsitură (12). 17 Încetare a unei activități Si: părăsiciune (13), părăsință (13), părăsitură (13). 18 (Înv) Înlăturare.

PĂRĂSÍRE s. f. 1. Acțiunea de a părăsi; lăsare, abandonare. Motivul l-a creat el: părăsirea domiciliului. REBREANU, R. I 232. Pe Abu-Hasan mai mult l-a mîhnit părăsirea din partea prietenilor decît îl încîntase mai înainte semnele lor de dragoste. CARAGIALE, P. 121. 2. Starea celui părăsit; p. ext. singurătate, izolare, pustiu. O mare părăsire bătea pe deasupra cîmpiei ca un vînt, și o mare tăcere. DUMITRIU, B. F. 15. ◊ Loc. adv. În părăsire = abandonat, părăsit. Voia să se ducă... la moșia din ținutul Tecuciului rămasă în părăsire. SADOVEANU, M. 178. Pe lîngă Neapol am de știre Că e un cuib între verdeață, Eu l-am văzut în părăsire. MACEDONSKI, O. I 67. De sus, din mănăstire, Unde zac în părăsire, Se văd cîrduri de copile. ALECSANDRI, P. P. 229.

PĂRĂSÍRE f. Stare a celui părăsit. /v. a părăsi

părăsire f. 1. acțiunea de a părăsi: părăsirea studiilor; 2. starea celui părăsit: rămâi în părăsire cu ai tăi străini AL.

părăsíre f. Acțiunea de a părăsi: părăsirea patriiĭ, studiilor, cîmpuluĭ de luptă, vĭețiĭ, uneĭ ideĭ. Starea omuluĭ saŭ lucruluĭ părăsit, uĭtat, ruinat: a rămînea, a zăcea în părăsire. Părăsire de sine, abnegațiune.

PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărți de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acțiune, o îndeletnicire etc.; a renunța la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. și (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. parasiti.

PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărți de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acțiune, o îndeletnicire etc.; a renunța la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. și (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. parasiti.

părăsi [At: PSALT. HUR. 16r/2 / Pzi: ~sesc / E: ngr παρεάσω (Viit lui παρεάω] 1 vt A pleca fără a se mai interesa de cineva sau de ceva. 2 vt A se despărți, lăsând singur pe cineva Si: a abandona. 3 vt (Pgn) A se despărți, plecând în altă parte. 4 vt (Rar; ccd) A lăsa la bunul plac al cuiva. 5 vr (Înv) A se debarasa de cineva sau de ceva. 6 vt A lăsa pe cineva, de bună voie sau silit de împrejurări, plecând în altă parte. 7 vi (Pex) A se evapora. 8 vi (Fig) A trece. 9 vt (Îe) A ~ lumea A muri. 10 vt (Îe) A ~ patul A se scula din pat1 după o boală mai lungă. 11 vt (Pex; îae) A se însănătoși. 12 vt (Reg) A ~ ulița A nu mai bate drumurile. 13 vt A pleca de lângă cineva, ducându-se mai încolo. 14 vt (C. i. obiecte) A omite din cercul interesului, al preocupărilor Si: a da uitării, a neglija. 15 vt (C. i. abstracte) A respinge. 16 vt (C. i. abstracte) A nu ține seamă de ceva. 17 vt (C. i. acțiuni) A înceta de a mai face Si: a conteni, a întrerupe, a opri. 18 vtr (Îvp) A (se) lăsa de ceva. 19 vr (Îvr) A se codi.

PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. Tranz. 1. A pleca de lîngă cineva, lăsîndu-l singur, a abandona (pe cineva); a se despărți de cineva. Bătu el multă cale De cînd te-a părăsit. IOSIF, PATR. 35. Cînd nu mai am ce le da, văd că toți mă părăsesc. CARAGIALE, O. III 61. Mă tem că mă-i iubi Ș-apoi mă vei părăsi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 53. ◊ (Rar, construit cu dativul) Mai bine fugi de aceste locuri și mă părăsește soartei mele nenorocite. ALECSANDRI, T. I 436. 2. (Cu privire la o localitate, țară etc.) A pleca de undeva, a se îndepărta de ceva, a nu mai sta într-un loc. Pînă a nu părăsi satul meu nu știam despre aceste flori. GALACTION, O. I 56. Cu cîtă părere de rău am părăsit lașul și m-am despărțit de voi, bunii mei amici. GHICA, S. A. 105. ◊ Expr. A părăsi terenul v. teren. 3. (Cu privire la îndeletniciri, la acțiuni) A înceta; a conteni; a întrerupe. Nu se aud decît glasurile oamenilor care părăsesc lucrul. SAHIA, N. 36. Toți părăseau lucrul de pe apă și coborau pe uscat. BART, E. 294. Toată lumea a părăsit jocul. CARAGIALE, O. III 14. Aceste ostenele Zadarnice și grele, Cum nu le părăsești? DONICI, F. 58. ♦ A lăsa la o parte; a neglija, a renunța. [Filimon] a părăsit flautul și a apucat condeiul, s-a făcut foiletonist la ziarul «Naționalul». GHICA, S. A. 79. 4. (Cu privire la deprinderi) A se dezbăra de..., a se lăsa de..., a se lepăda de... Puterile m-au părăsit și am căzut jos leșinat. GANE, la CADE. Mult mă mustră măicuța Să părăsesc idița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. ◊ Refl. Gîndindu-te la toate cîte ai îndurat și la toate cîte sînt legate de trecătoare măriri, de înfățișeri mincinoase și vorbe sterpe, te vei părăsi poate de ele, căutînd tihna înțelepciunii, adică libertatea. SADOVEANU, D. P. 135. Nu se părăsea de rele. PANN, P. V. II 32. În tot chipul s-a muncit sfătuindu-l să se părăsească de beție. ȚICHINDEAL, la CADE.

A PĂRĂSÍ ~ésc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lăsa plecând în altă parte; a abandona. ~ satul. A-și ~ soția.A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simți slăbit de puteri. 2) A înceta de a mai practica; a lăsa. ~ gimnastica sportivă. /cf. sl. parasiti

părăsì v. 1. a lăsa cu totul: a-și părăsi casa, copii, studiile; 2. a se despărți de cineva sau de ceva. [Gr. bizantin PAREÁO (prin mijlocirea aoristului)].

părăsésc v. tr. (ngr. paretó [scris paraitó], aor. apárnisa, părăsesc, de unde și mrom. apîrnistri și sîrb. parasiti). Mă duc de la, daŭ uĭtăriĭ, las în voĭa întîmplăriĭ: a părăsi casa, patria. Mă despart de, neglijez: a-țĭ părăsi studiile, amiciĭ. Plec din, evacuez: dușmaniĭ aŭ părăsit reduta. Fig. A părăsi vĭața, a muri. A părăsi o ideĭe, a renunța la ĭa. V. refl. Vechĭ. Mă las de: nepărăsindu-se de răutățile luĭ (N. Cost. 2, 33 și 34).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

părăsíre s. f., g.-d. art. părăsírii; pl. părăsíri

părăsíre s. f., g.-d. art. părăsírii; pl. părăsíri

părăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsésc, imperf. 3 sg. părăseá; conj. prez. 3 părăseáscă

părăsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsésc, imperf. 3 sg. părăseá; conj. prez. 3 sg. și pl. părăseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRĂSÍRE s. 1. v. abandon. 2. v. evacuare. 3. v. paragină.

PĂRĂSIRE s. 1. abandon, abandonare. (~ familiei.) 2. evacuare. (~ unui oraș de către trupele inamice.) 3. paragină, părăginire, sălbăticie. (Parc lăsat în ~.)

PĂRĂSÍ vb. 1. v. abandona. 2. v. evacua. 3. v. înceta.

PĂRĂSI vb. 1. a abandona, a lăsa, (franțuzism rar) a placa, (înv. și pop.) a oropsi, a pustii, (înv. și reg.) a năpusti. (Și-a ~ copiii, familia.) 2. a evacua. (Au ~ orașul în noaptea trecută.) 3. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a (se) opri. (Au ~ lucrul în semn de protest.)

arată toate definițiile

Intrare: părăsire
părăsire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părăsire
  • părăsirea
plural
  • părăsiri
  • părăsirile
genitiv-dativ singular
  • părăsiri
  • părăsirii
plural
  • părăsiri
  • părăsirilor
vocativ singular
plural
Intrare: părăsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părăsi
  • părăsire
  • părăsit
  • părăsitu‑
  • părăsind
  • părăsindu‑
singular plural
  • părăsește
  • părăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părăsesc
(să)
  • părăsesc
  • părăseam
  • părăsii
  • părăsisem
a II-a (tu)
  • părăsești
(să)
  • părăsești
  • părăseai
  • părăsiși
  • părăsiseși
a III-a (el, ea)
  • părăsește
(să)
  • părăsească
  • părăsea
  • părăsi
  • părăsise
plural I (noi)
  • părăsim
(să)
  • părăsim
  • părăseam
  • părăsirăm
  • părăsiserăm
  • părăsisem
a II-a (voi)
  • părăsiți
(să)
  • părăsiți
  • părăseați
  • părăsirăți
  • părăsiserăți
  • părăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • părăsesc
(să)
  • părăsească
  • părăseau
  • părăsi
  • părăsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)