2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLÍ2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la față (de emoție, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir.

PĂLÍ2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la față (de emoție, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir.

PĂLÍ1, pălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (Înv.) A (se) ataca (cu armele). ♦ Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neașteptate, a năpădi, a copleși. 2. Tranz. și intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦ Refl. (Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc. 3. Intranz. și refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arșiță etc.). ◊ Tranz. Soarele pălește plantele. – Din sl. paliti.

PĂLÍ1, pălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (Înv.) A (se) ataca (cu armele). ♦ Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neașteptate, a năpădi, a copleși. 2. Tranz. și intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦ Refl. (Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc. 3. Intranz. și refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arșiță etc.). ◊ Tranz. Soarele pălește plantele. – Din sl. paliti.

păli1 [At: PSALT. HUR. 71r11 / Pzi: ~lesc / E: slv палити] 1 vt(a) (Îrg; d. căldură sau surse de căldură) A încălzi prea tare Si: a arde, a dogorî, a pârjoli, a pârli. 2 vr A se încălzi la soare, la foc etc. 3-4 vtr A (se) bronza Si: a se înnegri. 5 vt (Mol; c. i. mămăliga) A lăsa un timp la foc după preparare, pentru a ieși mai ușor din ceaun. 6 vi (Reg; d. fructe) A fî pe punctul de a se coace. 7-8 vir (D. plante) A(-și) pierde prospețimea, a începe să se usuce din cauza arșiței, a secetei, a frigului, a unei boli etc. Si: a (se) îngălbeni, a se ofili, (reg) a se pâhăvi. 9 vtf (Subiectul e soarele; c. i. fire, țesături) A decolora. 10 vr (D. semințe, fructe, plante) A se pipernici. 11-12 vtr (Pop) A (se) lovi. 13-14 vit A ținti (ceva). 15 vt (Șîs a ~ la pământ) A doborî. 16 vt (Rar) A omorî. 17 vt (Fig; d. sentimente, senzații) A copleși dintr-o dată, pe neașteptate. 18 vi (Mol; Trs) A sosi undeva pe neașteptate.

păli3 vt [At: PAMFILE, A. R. 133 / Pzi: ~lesc / E: pală1] (Reg; c. i. iarbă, păioase) A așeza în pale1 Si: (reg) a pălui1 (1).

păli2 [At: CR (1848), 191/60 / Pzi: ~lesc / E: fr pâlir] 1 vi (D. oameni și fața lor) A deveni palid, mai ales din cauza unei emoții. 2 vr (Înv) A se îngălbeni. 3-4 vir (Rar; d. surse de lumină) A-și pierde intensitatea, strălucirea, a deveni palid. 5 vt (Fig) A deveni șters, nesemnificativ, neimportant.

PĂLÍ1, pălesc, vb. IV. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. A aplica o lovitură, a lovi, a izbi. Cum lupta el pe punte ca să strîngă pînzele, l-a pălit un talaz și l-a azvîrlit în vîrtej. SADOVEANU, D. P. 104. M-a pălit cu o zburătură de lemn, de mi-a rupt aripa. RETEGANUL, P. V 65. Cu un ciomăgel ce ținea în mină, îl păli în cap cu sete și-l prăbuși la pămînt. POPESCU, B. II 99. ◊ Intranz. Zvîrle buzduganul... pălește-n poartă și din poartă-n ușă. ȘEZ. II 52. ◊ Refl. Bătea pămîntul sau păretele sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mînă sau la picior. CREANGĂ, A. 34. ♦ Intranz. A ataca (cu armele). Cu puțini tovarăși... a pălit la Iași, după rînduiala călăreților pustiei. SADOVEANU, O. I 8. 2. Tranz. Fig. A cuprinde (pe neașteptate), a năpădi, a copleși. Nu știu de ce, în anii aceștia în care mă aflu, după atîta pribegie, m-a pălit așa un dor să-mi văd neamurile. SADOVEANU, O. VII 22. Las’ că v-a mai păli el berechetul acesta de altădată. Știi că are haz și asta! Voi să vă lăfăiți și să huzuriți de căldură, iară eu să crăp de frig. CREANGĂ, P. 252. Îl pălise un năduf pe bietul moșneag de nu putea să să răsufle. ȘEZ. I 101. 3. Tranz. A încălzi prea tare, a dogori, a arde. M-a pălit soarele primăverii, am răspuns eu închizînd ochii. SADOVEANU, A. E. 170. Și spală și haina mea Care-am holteit cu ea, Ș-o-ntinde la cheotoare S-o pălească sfîntul soare. ȘEZ. V 64. ◊ Intranz. Era o zi foarte frumoasă, tocmai pe la amiazăzi cînd pălește soarele mai tare și te frige. SBIERA, P. 255. ◊ Refl. O scroafă cu doisprezece purcei... ședeau tologiți în glod și se păleau la soare. CREANGĂ, P. 75. ♦ (Cu privire la plante) A face să se ofilească, să se îngălbenească, să se usuce. Cele dintăi brume păliseră frunzele cireșilor sălbatici ș-ale arbuștilor și pete de-un dulce ruginiu răsăreau pe alocuri din apa închisă a frunzișurilor. SADOVEANU, O. IV 484. 4. Intranz. și refl. (Despre plante) A se ofili, a se îngălbeni (de arșiță, de frig etc.). Iarba și tufele prăfuite de pe marginea drumului pălesc, ca bătute de pară. VLAHUȚĂ, R. P. 78. Rău faci că pui ovăz aici... este pămîntul cam gras și ți se pălește. SLAVICI, N. I 70. Bade, de dragostea noastră A-nflorit un pom pe coastă, A-nflorit Și s-a pălit. HODOȘ, P. P. 107. ◊ (Poetic) Florile din strat Le ud și cresc mai răvărsat, Dar florile pe-obrazul meu Pălesc, că prea le ud mereu. COȘBUC, P. I 283. 5. Intranz. (Rar, despre persoane) A ajunge pe neașteptate, a nimeri, a sosi undeva. Întoarcem în loc fără întîrziere ș-o luăm de-a dreptul prin valea aceasta, pînă ce pălim la Heleșteieni. SADOVEANU, Z. C. 16. ♦ A se abate. Nu-i un ceas de cînd am primit răspuns printr-un- călăraș al lui Turculeț că ei au pălit pe la Tîrgul Frumos. Au mas acolo într-un sat. SADOVEANU, Z. C. 84.

PĂLÍ2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se albi la față (mai ales din cauza unei emoții). Baloteanu păli. Avea impresia că a căzut într-o capcană îngrozitoare. REBREANU, R. II 247. Cînd i-a zbîrnîit telefonul judecătorului, a pălit ca o miriște uscată și l-a apucat cu amețeală. POPA, V. 189. Boiul lui Mihai cel mîndru, statul lui cel măreț și apucăturile sale cele voinicești făcură pe gîdea să pălească. ISPIRESCU, M. V. 7. ◊ Tranz. Îl cuprinsese un fel de liniște aspră, care-l schimbase la față și-l pălise. DUMITRIU, V. L. 133. 2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. Constelațiile păleau și cerul către răsărit se înălbea. CAMILAR, N. I 99. Soarele roșu pălește, pe cînd prin fumul luminos Iașii, în fund, se profilează pe asfințit negru, ca într-un pojar. SADOVEANU, O. I 194. Am văzut pălind, spre ziuă, toate stelele din zare. EFTIMIU, Î. 62.

PĂLÍ vb. intr. 1. a deveni palid la față. 2. a-și pierde strălucirea. (< fr. pâlir)

A PĂLÍ1 ~ésc 1. tranz. 1) A atinge brusc și cu putere (intenționat sau din întâmplare); a lovi. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neașteptate de o favoare a sorții; b) a fi pus în situația de a face ceva contrar voinței sale. 2) fig. (despre sentimente, stări, gânduri etc.) A cuprinde brusc și în întregime; a pune stăpânire în chip năvalnic; a năvăli; a năboi; a copleși; a năpădi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de căldură) A emana radiații fierbinți, raspândind căldură foarte mare; a arde; a pârli; a pârjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PĂLI. /<sl. paliti

A PĂLÍ2 ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau despre fața lor) A deveni palid. 2) (despre surse de lumină) A străluci tot mai slab; a pierde din intensitate. /<fr. pâlir

A SE PĂLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre oameni sau despre animale) A-și încălzi corpul (la soare sau la foc). 2) (despre plante, fructe, legume) A-și pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji; a se ofili. 3) pop. A se atinge cu putere (de ceva); a se lovi; a se izbi. /<sl. paliti

păli v. 1. a lovi tare: mă păleam la cap de vr’o bârnă CR.; 2. fig. a veni deodată: a păli pe cineva dragostea, râsul. [Ceh. PALITI, a bate, a vântura grâul].

pălì v. 1. a arde, vorbind de arșița soarelui: purceii se păliau la soare CR.; 2. a se usca sau vesteji: florile au pălit BOL. [Slav. PALITI, a arde].

pălì v. 1. a deveni palid; 2. se zice de lumina când slăbește, se micșorează: soarele pălește; fig. steaua sa începu a păli (= fr. pâlir).

2) *pălésc v. intr. (fr. pâlir, d. pâle, palid). Barb. Mă fac palid. Fig. Mă sting: steaŭa luĭ a pălit.

1) pălésc v. tr. (vsl. paliti [v. tr.] a arde, palati [v. intr.] a arde. V. pală 3, palincă, părpălesc, pălăvatec). Ard, usuc: arșița soareluĭ a pălit semănăturile. Izbesc, lovesc (Mold.): l-a pălit cu peatra’n picĭor. Fig. Apuc, năpădesc: l-a pălit rîsu, plînsu. V. refl. Mă usuc de arșiță: cîmpu s’a pălit de arșiță. Mă izbesc, mă lovesc: s’a pălit la cap, s’a pălit cu capu de o grindă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălésc, imperf. 3 sg. păleá; conj. prez. 3 să păleáscă

pălí (a (se) lovi, a deveni palid) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălésc, imperf. 3 sg. păleá; conj. prez. 3 sg. și pl. păleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂLÍ vb. v. ajunge, arde, arunca, atinge, azvârli, bronza, culca, da, dărâma, doborî, dogori, frige, izbi, înnegri, întinde, lovi, lungi, nimeri, ochi, pârjoli, pârli, pocni, prăbuși, prăji, prăvăli, răsturna, trage, trânti.

arată toate definițiile

Intrare: păli (îngălbeni)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păli
  • pălire
  • pălit
  • pălitu‑
  • pălind
  • pălindu‑
singular plural
  • pălește
  • păliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pălesc
(să)
  • pălesc
  • păleam
  • pălii
  • pălisem
a II-a (tu)
  • pălești
(să)
  • pălești
  • păleai
  • păliși
  • păliseși
a III-a (el, ea)
  • pălește
(să)
  • pălească
  • pălea
  • păli
  • pălise
plural I (noi)
  • pălim
(să)
  • pălim
  • păleam
  • pălirăm
  • păliserăm
  • pălisem
a II-a (voi)
  • păliți
(să)
  • păliți
  • păleați
  • pălirăți
  • păliserăți
  • păliseți
a III-a (ei, ele)
  • pălesc
(să)
  • pălească
  • păleau
  • păli
  • păliseră
Intrare: păli (lovi)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păli
  • pălire
  • pălit
  • pălitu‑
  • pălind
  • pălindu‑
singular plural
  • pălește
  • păliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pălesc
(să)
  • pălesc
  • păleam
  • pălii
  • pălisem
a II-a (tu)
  • pălești
(să)
  • pălești
  • păleai
  • păliși
  • păliseși
a III-a (el, ea)
  • pălește
(să)
  • pălească
  • pălea
  • păli
  • pălise
plural I (noi)
  • pălim
(să)
  • pălim
  • păleam
  • pălirăm
  • păliserăm
  • pălisem
a II-a (voi)
  • păliți
(să)
  • păliți
  • păleați
  • pălirăți
  • păliserăți
  • păliseți
a III-a (ei, ele)
  • pălesc
(să)
  • pălească
  • păleau
  • păli
  • păliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păli (îngălbeni) intranzitiv

  • 1. A deveni palid, a se îngălbeni la față (de emoție, din cauza unei boli etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: sărbezi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Baloleanu păli. Avea impresia că a căzut într-o capcană îngrozitoare. REBREANU, R. II 247.
      surse: DLRLC
    • Cînd i-a zbîrnîit telefonul judecătorului, a pălit ca o miriște uscată și l-a apucat cu amețeală. POPA, V. 189.
      surse: DLRLC
    • Boiul lui Mihai cel mîndru, statul lui cel măreț și apucăturile sale cele voinicești făcură pe gîdea să pălească. ISPIRESCU, M. V. 7.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Îl cuprinsese un fel de liniște aspră, care-l schimbase la față și-l pălise. DUMITRIU, V. L. 133.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file 3 exemple
    exemple
    • Constelațiile păleau și cerul către răsărit se înălbea. CAMILAR, N. I 99.
      surse: DLRLC
    • Soarele roșu pălește, pe cînd prin fumul luminos Iașii, în fund, se profilează pe asfințit negru, ca într-un pojar. SADOVEANU, O. I 194.
      surse: DLRLC
    • Am văzut pălind, spre ziuă, toate stelele din zare. EFTIMIU, Î. 62.
      surse: DLRLC

etimologie:

păli (lovi)

  • 1. popular tranzitiv reflexiv A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni.
    exemple
    • Cum lupta el pe punte ca să strîngă pînzele, l-a pălit un talaz și l-a azvîrlit în vîrtej. SADOVEANU, D. P. 104.
      surse: DLRLC
    • M-a pălit cu o zburătură de lemn, de mi-a rupt aripa. RETEGANUL, P. V 65.
      surse: DLRLC
    • Cu un ciomăgel ce ținea în mînă, îl păli în cap cu sete și-l prăbuși la pămînt. POPESCU, B. II 99.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Zvîrle buzduganul... pălește-n poartă și din poartă-n ușă. ȘEZ. II 52.
      surse: DLRLC
    • Bătea pămîntul sau păretele sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mînă sau la picior. CREANGĂ, A. 34.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-l păli norocul (pe cineva) = a se bucura pe neașteptate de o favoare a sorții.
      surse: NODEX
    • 1.2. expresie A-l păli norocul (pe cineva) = a fi pus în situația de a face ceva contrar voinței sale.
      surse: NODEX
    • 1.3. învechit A (se) ataca (cu armele).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ataca attach_file un exemplu
      exemple
      • Cu puțini tovarăși... a pălit la Iași, după rînduiala călăreților pustiei. SADOVEANU, O. I 8.
        surse: DLRLC
    • 1.4. tranzitiv figurat (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neașteptate.
      exemple
      • Nu știu de ce, în anii aceștia în care mă aflu, după atîta pribegie, m-a pălit așa un dor să-mi văd neamurile. SADOVEANU, O. VII 22.
        surse: DLRLC
      • Las’ că v-a mai păli el berechetul acesta de altădată. Știi că are haz și asta! Voi să vă lăfăiți și să huzuriți de căldură, iară eu să crăp de frig. CREANGĂ, P. 252.
        surse: DLRLC
      • Îl pălise un năduf pe bietul moșneag de nu putea să răsufle. ȘEZ. I 101.
        surse: DLRLC
  • 2. popular tranzitiv intranzitiv (Despre surse de căldură) A încălzi prea tare.
    exemple
    • M-a pălit soarele primăverii, am răspuns eu închizînd ochii. SADOVEANU, A. E. 170.
      surse: DLRLC
    • Și spală și haina mea Care-am holteit cu ea, Ș-o-ntinde la cheotoare S-o pălească sfîntul soare. ȘEZ. V 64.
      surse: DLRLC
    • Era o zi foarte frumoasă, tocmai pe la amiazăzi cînd pălește soarele mai tare și te frige. SBIERA, P. 255.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv regional A se încălzi la soare, la foc etc.
      surse: DEX '09 NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • O scroafă cu doisprezece purcei... ședeau tologiți în glod și se păleau la soare. CREANGĂ, P. 75.
        surse: DLRLC
  • 3. popular intranzitiv reflexiv (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arșiță etc.).
    exemple
    • tranzitiv Soarele pălește plantele.
      surse: DEX '09
    • tranzitiv Cele dintăi brume păliseră frunzele cireșilor sălbatici ș-ale arbuștilor și pete de-un dulce ruginiu răsăreau pe alocuri din apa închisă a frunzișurilor. SADOVEANU, O. IV 484.
      surse: DLRLC
    • Iarba și tufele prăfuite de pe marginea drumului pălesc, ca bătute de pară. VLAHUȚĂ, R. P. 78.
      surse: DLRLC
    • Rău faci că pui ovăz aici... este pămîntul cam gras și ți se pălește. SLAVICI, N. I 70.
      surse: DLRLC
    • Bade, de dragostea noastră A-nflorit un pom pe coastă, A-nflorit Și s-a pălit. HODOȘ, P. P. 107.
      surse: DLRLC
    • poetic Florile din strat Le ud și cresc mai răvărsat, Dar florile pe-obrazul meu Pălesc, că prea le ud mereu. COȘBUC, P. I 283.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv rar (Despre persoane) A ajunge pe neașteptate, a nimeri, a sosi undeva.
    exemple
    • Întoarcem în loc fără întîrziere ș-o luăm de-a dreptul prin valea aceasta, pînă ce pălim la Heleșteieni. SADOVEANU, Z. C. 16.
      surse: DLRLC
    • 4.1. A se abate.
      exemple
      • Nu-i un ceas de cînd am primit răspuns printr-un călăraș al lui Turculeț că ei au pălit pe la Tîrgul Frumos. Au mas acolo într-un sat. SADOVEANU, Z. C. 84.
        surse: DLRLC

etimologie: