14 definiții pentru păgânătate păgânitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂGÂNĂTÁTE s. f. 1. Păgânism. 2. Mulțime de păgâni; păgânime; p. restr. mulțime de turci; turcime. – Păgân + suf. -ătate.

păgânătate sf [At: URECHE, ap. LET. I, 111/11 / V: ~nit~ / Pl: ~tăți / E: păgân + -ătate] 1 (Înv) Păgânism (1). 2 Însușire de a fi păgân (1) Si: păgânăție (2). 3 Stare de păgân (1) Si: păgânăție (3). 4-5 (Înv) Păcat2 (1-2). 6 (Înv) Greșeală gravă. 7 (Csc) Mulțime de păgâni (1) Si: păgânime (1). 8 (Csc) Neam, popor păgân (2) Si: păgânime (2). 9 (Prc) Turcime. 10 (Pop) Epocă anterioară apariției creștinismului Si: Antichitate, păgânism (3).

PĂGÂNĂTÁTE s. f. 1. Păgânism (1). 2. Mulțime de păgâni; păgânime; p. restr. mulțime de turci; turcime. – Păgân + suf. -ătate.

PĂGÂNĂTÁTE f. 1) v. PĂGÂNISM. 2) v. PĂGÂNIME. /păgân + suf. ~ătate

păgânătate f. neam păgânesc: păgânătatea e ca pleava vânturată EM. [Lat. PAGANITATEM].

PĂGÎNĂTÁTE s. f. 1. (Cu sens colectiv) Mulțime mare de păgîni; (în special în trecut) mulțime de turci, armată turcească. Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mină. Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148 2. Epoca anterioară apariției creștinismului; antichitate. În vremea păginătății, pre Apolon l-au ținut grecii în loc de dumnezeu. ȚICHINDEAL, la CADE.

păgînătáte f. (d. păgîn saŭ lat. pagánitas, -átis). Calitatea de păgîn, păgînizm. Păgînime. Fig. Barbarie: ce păgînătate!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păgânătáte s. f., g.-d. art. păgânătắții

păgânătáte s. f., g.-d. art. păgânătății; pl. păgânătăți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂGÂNĂTÁTE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păgânism, ticăloșie, turcime.

păgînătate s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. PĂGÎNISM. TICĂLOȘIE. TURCIME.

Intrare: păgânătate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păgânătate
  • păgânătatea
plural
genitiv-dativ singular
  • păgânătăți
  • păgânătății
plural
vocativ singular
plural
păgânitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

păgânătate păgânitate

  • surse: DEX '09
  • 2. Mulțime de păgâni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păgânime
    • 2.1. prin restricție Mulțime de turci.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: turcime attach_file un exemplu
      exemple
      • Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mînă. Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148.
        surse: DLRLC
  • 3. Epoca anterioară apariției creștinismului.
    exemple
    • În vremea păgînătății, pre Apolon l-au ținut grecii în loc de dumnezeu. ȚICHINDEAL, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Păgân + sufix -ătate.
    surse: DEX '98 DEX '09