opțiuni
  • info

3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCURĂRÍT s. n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări.

PĂCURĂRÍT s. n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări.

păcurărit2, ~ă a [At: MARIAN, Î. 504 / Pl: ~iți, ~e / E: păcură] (Reg) 1 Plin de păcură (2). 2 Negru ca păcura. 3 (Pex) Murdar.

păcurărit1 sn [At: LĂNCRĂNJAN, C. II, 97 / Pl: (rar) ~uri / E: păcurări] 1-4 (Reg) Exercitare a ocupației de păcurar (1, 5-6) Si: păcurărie (1-4), păstorie (1-4), păstorit1 (1-4).

PĂCURĂRÍT s. n. Ocupația păcurarului1; ciobănie.

PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.

PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.

păcurări vit [At: LB / Pzi: ~resc / E: păcurar1] (Îrg) 1-2 A păstori (1-2).

A PĂCURĂRÍ ~ésc 1. intranz. înv. 1) reg. A practica ocupația de păcurar; a fi păcurar. 2. tranz. reg. (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. /Din pacurar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păcurărít (reg.) s. n.

păcurărít s. n.

păcurărí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurărésc, imperf. 3 sg. păcurăreá; conj. prez. 3 să păcurăreáscă

păcurărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurărésc, imperf. 3 sg. păcurăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. păcurăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂCURĂRÍT s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.

păcurărit s. v. CIOBĂNIE. OIERIT. PĂSTORIE. PĂSTORIT.

PĂCURĂRÍ vb. v. ciobăni, paște, păstori, pășuna.

păcurări vb. v. CIOBĂNI. PAȘTE. PĂSTORI. PĂȘUNA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păcurărít2, păcurărítă, adj. (reg.) plin de păcură, negru ca păcura; murdar.

păcurărít, s.n. – Păstorit. – Din păcurări.

păcurărít, s.n. – Păstorit. – Din păcurări.

păcurărí, păcurăresc, vb. intranz. – (reg.) A păstori. – Din păcurar (DEX, MDA).

păcurărí, păcurăresc, vb. intranz. – A păstori. – Din păcurar.

Intrare: păcurărit (adj.)
păcurărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritul
  • păcurăritu‑
  • păcurărită
  • păcurărita
plural
  • păcurăriți
  • păcurăriții
  • păcurărite
  • păcurăritele
genitiv-dativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritului
  • păcurărite
  • păcurăritei
plural
  • păcurăriți
  • păcurăriților
  • păcurărite
  • păcurăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: păcurărit (s.n.)
păcurărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritul
  • păcurăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: păcurări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păcurări
  • păcurărire
  • păcurărit
  • păcurăritu‑
  • păcurărind
  • păcurărindu‑
 singular plural
  • păcurărește
  • păcurăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păcurăresc
 (să)
  • păcurăresc
  • păcurăream
  • păcurării
  • păcurărisem
a II-a (tu)
  • păcurărești
 (să)
  • păcurărești
  • păcurăreai
  • păcurăriși
  • păcurăriseși
a III-a (el, ea)
  • păcurărește
 (să)
  • păcurărească
  • păcurărea
  • păcurări
  • păcurărise
plural I (noi)
  • păcurărim
 (să)
  • păcurărim
  • păcurăream
  • păcurărirăm
  • păcurăriserăm
  • păcurărisem
a II-a (voi)
  • păcurăriți
 (să)
  • păcurăriți
  • păcurăreați
  • păcurărirăți
  • păcurăriserăți
  • păcurăriseți
a III-a (ei, ele)
  • păcurăresc
 (să)
  • păcurărească
  • păcurăreau
  • păcurăriră
  • păcurăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păcurărit (s.n.)

etimologie:

  • vezi păcurări
    surse: DEX '98 DEX '09

păcurări

etimologie: