opțiuni
  • info

3 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

PĂCURĂRIT s. n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări.

PĂCURĂRIT s. n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări.

păcurărit2, ~ă a [At: MARIAN, Î. 504 / Pl: ~iți, ~e / E: păcură] (Reg) 1 Plin de păcură (2). 2 Negru ca păcura. 3 (Pex) Murdar.

păcurărit1 sn [At: LĂNCRĂNJAN, C. II, 97 / Pl: (rar) ~uri / E: păcurări] 1-4 (Reg) Exercitare a ocupației de păcurar (1, 5-6) Si: păcurărie (1-4), păstorie (1-4), păstorit1 (1-4).

PĂCURĂRIT s. n. Ocupația păcurarului1; ciobănie.

PĂCURĂRI, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.

PĂCURĂRI, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.

păcurări vit [At: LB / Pzi: ~resc / E: păcurar1] (Îrg) 1-2 A păstori (1-2).

A PĂCURĂRI ~esc 1. intranz. înv. 1) reg. A practica ocupația de păcurar; a fi păcurar. 2. tranz. reg. (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. /Din pacurar

Ortografice DOOM

păcurărit (reg.) s. n.

păcurărit (reg.) s. n.

păcurărit s. n.

păcurări (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurăresc, 3 sg. păcurărește, imperf. 1 păcurăream; conj. prez. 1 sg. să păcurăresc, 3 să păcurărească

păcurări (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurăresc, imperf. 3 sg. păcurărea; conj. prez. 3 să păcurărească

păcurări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurăresc, imperf. 3 sg. păcurărea; conj. prez. 3 sg. și pl. păcurărească

Sinonime

PĂCURĂRIT s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.

păcurărit s. v. CIOBĂNIE. OIERIT. PĂSTORIE. PĂSTORIT.

PĂCURĂRI vb. v. ciobăni, paște, păstori, pășuna.

păcurări vb. v. CIOBĂNI. PAȘTE. PĂSTORI. PĂȘUNA.

Regionalisme / arhaisme

păcurărit2, păcurărită, adj. (reg.) plin de păcură, negru ca păcura; murdar.

păcurărít, s.n. Păstorit. – Din păcurări.

păcurărit, s.n. – Păstorit. – Din păcurări.

păcurărit, s.n. – Păstorit. – Din păcurări.

păcurărí, păcurăresc, v.i. (reg.) A păstori. – Din păcurar (DEX, MDA).

păcurări, păcurăresc, vb. intranz. – (reg.) A păstori. – Din păcurar (DEX, MDA).

păcurări, păcurăresc, vb. intranz. – A păstori. – Din păcurar.

Intrare: păcurărit (adj.)
păcurărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritul
  • păcurăritu‑
  • păcurărită
  • păcurărita
plural
  • păcurăriți
  • păcurăriții
  • păcurărite
  • păcurăritele
genitiv-dativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritului
  • păcurărite
  • păcurăritei
plural
  • păcurăriți
  • păcurăriților
  • păcurărite
  • păcurăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: păcurărit (s.n.)
păcurărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritul
  • păcurăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: păcurări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păcurări
  • păcurărire
  • păcurărit
  • păcurăritu‑
  • păcurărind
  • păcurărindu‑
 singular plural
  • păcurărește
  • păcurăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păcurăresc
 (să)
  • păcurăresc
  • păcurăream
  • păcurării
  • păcurărisem
a II-a (tu)
  • păcurărești
 (să)
  • păcurărești
  • păcurăreai
  • păcurăriși
  • păcurăriseși
a III-a (el, ea)
  • păcurărește
 (să)
  • păcurărească
  • păcurărea
  • păcurări
  • păcurărise
plural I (noi)
  • păcurărim
 (să)
  • păcurărim
  • păcurăream
  • păcurărirăm
  • păcurăriserăm
  • păcurărisem
a II-a (voi)
  • păcurăriți
 (să)
  • păcurăriți
  • păcurăreați
  • păcurărirăți
  • păcurăriserăți
  • păcurăriseți
a III-a (ei, ele)
  • păcurăresc
 (să)
  • păcurărească
  • păcurăreau
  • păcurăriră
  • păcurăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcurăritsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi păcurări DEX '98 DEX '09

păcurări, păcurărescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.